Ultima noapte...
Gânduri multe zbor prin minte,
Noaptea-mi pare că stagnează,
Visuri lungi din taine sfinte,
Parcă-mi spun tot ce urmează.
Port stigmate-n piept și tâmple,
Niciodată om n-am fost,
Pentru toți știu ce-o se-ntâmple,
Însă viața-mi n-are rost.
Molfăi noaptea evanghelii,
Însă toate-mi par minciuni,
Pun pe seama oboselii,
Și m-afund în rugăciuni.
Stele plâng curgând pe boltă,
Luna-i palidă și tristă,
Mii de arhangheli se revoltă,
Veghetorii îi trec pe listă.
Noaptea-i lungă cât trei zile,
Parcă totul stă în loc,
Este noaptea mea de adio,
Peste tot e numai foc...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Incorect...
Poem: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Lângă ea!
Poem: Ochii tăi doi licurici
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Sedus
Poem: Acelaşi sârşit
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame