E toiul nopții...
E toiul nopții și încă-i supărare,
Iar steaua noastră pe cer n-a răsărit,
E ziua-n care nu este împăcare,
Când totul e pustiu, arid și părăsit.
E toiul nopții și încă se respiră,
E toamna care-ncet se pierde,
Și suntem frunze care se răsfiră,
Din ramura ce încă-i verde.
E toiul nopții și încă avem păreri,
Și parcă-n ușă bate primăvara,
Dar brusc apar de peste tot dureri,
Și infinit de lungă ni se pare seara.
E toiul nopții și încă avem timp,
Ca zorii zilei să ne prindă alături,
Și hai să facem nebunatic schimb,
Nimic pentru un pat și două pături.
E toiul nopții și stele au asfințit,
Iar vraja nopții veni să ne înhațe,
Și-n zori surprinși ne-am pomenit,
Pe jos dormind ținându-ne în brațe.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Vrei să fi îngerul meu?
Poem: Visul
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Renunțare
Poem: Esti universul meu obscur
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Lacrima
Poem: Tie
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu