Nocturnă
În tăcerea nopții umbra-mi respiră,
Pe drumul pustiu strâmtat de uitare,
Pasu-mi răsună ca un cântec de liră,
Strivit sub povara unei clipe amare.
Pierdut pe sub stelele stinse pe boltă,
Mă caut întruna printre picuri de ploi,
Noaptea din mine încet se revoltă,
Și-mi curge din ochi întuneric puhoi.
Șoapte se-aud plânse-n ecou mai demult,
Sângele-mi sfârîie prin vene de ceară,
Departe de lume plânsul nopții ascult,
Și-ntr-un vechi cimitir îmi las clipa amară.
Cuvintele-mi zac pe un praf de lumină,
Pe buze de ceară ce nu mai vorbesc,
Iar timpul mă-mbracă-n mantia-i fină,
Și în întuneric, înnoptat mă topesc.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Non troppo
Poem: Cerul
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Câte am vrut să-ți scriu ,dar m-am oprit...
Poem: Sufăr
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Atâtea...
Poem: Așteptare
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene