Mănânc pământ..
Mănânc pământ și nu mă satur,
Miros ca un Adam la început,
Cu moartea împart adesea patul,
Și-mi face împachetări cu lut.
Mă scald etern în apă vie,
Apoi îngurgitez din nou pământ,
Și fac aceeași veșnică prostie,
La zei mă-nchin prin legământ.
Îmi cresc pe spate aripi plate,
Cu care doar abisul să-l ating,
Nicicând de ceruri să am parte,
Ci în pământ cu ele să mă-nfing.
Sunt tânăr și-aș mânca un colț de stea,
Și-aș sta la aceeași masă cu divinul,
Dar doar pământ am dreptul a mânca,
Și în noroaie să îmi fermenteze vinul.
Mănânc pământ și sunt îndestulat,
Miros ca un Adam demult trecut,
Și singur mă foiesc plângând în pat,
Căci moartea nu mai are lut.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Rugă
Poem: Pasiunea absurdului
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: Ambrozia
Poem: Eroul
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: Doamne dă-mi puterea...
Poem: Gesturi
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?