Dușman mi-i...timpul!
Dușman îmi este timpul
Prieten bun am în condei,
Iar muză-mi e soția dragă
Ce clipa îmi încarcă cu idei.
Aș vrea să alungesc minutul
Să am răgaz să spun povești,
Puse cu rimă în vers de poezie
Și bucuros să fiu, că mă citești.
Dar câte n-aș mai vrea să scriu
Dacă ziua, ar cuprinde noaptea,
De copilăria mea, în primul rand
Și, despre soție, ce-mi e jumatea.
Și tare multe aș avea de povestit
De ce voi știți, dar ci...de neștiute
Care în timp mi-au brăzdat viața
Și-aș vrea acum, să fie cunoscute.
Nu am nimic de ținut la secret
Și care ar putea să mă,,rușine ",
Doar, c-am uitat...să..mărturisesc
Că faptele făcute-s...prea puține.
Dar știu că nimeni nu oprește timpul
Și că acesta este hoț...furând mereu,
Așa că nu-mi rămâne...decât să cer
Ceva în plus...de la Bunul Dumnezeu!
Poems in the same category
E negru
Și dacă ramuri bat în geam,
Eu mă ridic să-ntreb copacul:
"Ar fi posibil că încerci
Să-mi spui în noapte adevărul?”
Dar nu răspunzi,
Îmi spui să plec.
Și-n beznă vise nu visez,
Cum zboară praf de stele văd,
De frică-a ce-ar putea să fie
Atunci când ochii nu privesc.
Un freamăt viu în frunze verzi,
Un tremur scurt de gânduri:
E negru, negru chiar și-n zori
Neînțelesul lumii;
Chiar dacă luna raza-și pierde,
În timp ce norii-ascund planete,
Oricum e negru, tot mai rece,
Acest mister al lumii.
Poem vesel de toamnă
Veselă ești tu toamnă dragă
Cu veșteda frunză ce-i moartă pe stradă!
Parada ta-i galbenă cu tot cu fanfară,
Covorul cel roșu foșnește o vreme,
Sub piciorul aceleiași tinere de anul trecut domnișoară,
Ce se plimbă în cerc împreună cu tine!
Veselă ești tu cochetă toamnă,
Chiar dacă unii spun că ești tristă...
Porți haine din aur croite,
Ce puține rivale și le permit!
Poate doar primăvara are talentul mai mare,
Eu totuși cred că și iarna are premiul,
Mulți spun că doar vara stă pe podium!
Suratele toate se ceartă-ntre ele,
Se păruiesc,se bat se gonesc,
Nu pot sta împreună o clipă!
Totul se strică iar vântul destramă tabloul,
Precum pictorul schimbă cartonul..
Și totuși acum este veselă toamnă,
Ce poartă haine regale doar pentru tine sau mine!
(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel)
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Nu sunt batrân
Nu sunt batrân precum aţi crede voi,
Escaladez şi Everestul de mi-aţi cere,
Am pasul tânăr, sprinten şi vioi,
Şi pot zbura spre cuiburi de acere.
Nu sunt batrân vă mai pot zice,
Cât simt globula roşie în sânge,
Cât încă pot să treier spice,
Şi bob cu bob recolta strânge.
Nu sunt nici tânăr cum mă laud,
Căci nu mai pot să adulmec urma,
Pe farisei să-i mai aplaud,
Când lupii îmi atacă turma.
Nu sunt batrân chiar munţii de mă ştiu,
Ori râuri, codri şi poteci,
În mine aleargă-un bidiviu,
Ce-i potcovit de zeii greci.
Bătrâne, mă mai strigă câteodată,
Cei hâtri dintr-un grup păgân,
Eu le răspund cu inima curată,
Sunt tânăr fraţilor, nu sunt bătrân.
Coșmarul
În noaptea întunecată, într-un vis misterios,
Un coșmar m-a cuprins, plin de umbre și suspans.
Mă trezesc într-o lume stranie, nefamiliară,
Unde totul pare a fi într-o continuă schimbare.
În jurul meu se conturează forme ciudate,
Creaturi înspăimântătoare, cu ochi arzând ca flacăra.
Simt cum inima îmi bate sălbatic în piept,
Încercând să scap din acest coșmar nesfârșit.
Privesc în jur și văd un cer întunecat,
Fără stele sau lună, doar nori grei și amenințători.
Pământul tremură sub pașii mei incerți,
Simt cum frica mă cuprinde și sufletul mi se zbate.
În labirintul acesta de gânduri confuze,
Mă simt pierdut și singur într-o lume în care nu-mi găsesc refugiu.
Încerc să strig, dar sunetul se pierde în neant,
Coșmarul mă învăluie tot mai mult, fără un sfârșit garantat.
În mijlocul acestui haos, îmi amintesc că puterea e în mine,
Că pot învinge frica și să scap din această prizonieră realitate.
Îmi adun curajul și încep să lupt cu toată forța mea,
Sperând că voi găsi o cale de ieșire și eliberare.
Prin labirintul întunecat al coșmarului meu,
Merg cu hotărâre și determinare, fără a mă opri.
Cu fiecare pas pe care-l fac, lumina începe să strălucească,
Și simt cum speranța renasce în mine, dându-mi putere să rezist.
Coșmarul se estompează treptat și încep să văd lumina zorilor,
În timp ce umbrele se risipesc și dispar în zare.
Respir adânc, simțindu-mi inima calmându-se,
Coșmarul se topește ca un fum subțire.
Mă trezesc din visul întunecat și misterios,
Cu o senzație de ușurare și eliberare în suflet.
Îmi dau seama că acele temeri și neliniști,
Erau doar o proiecție a fricilor mele interioare.
Coșmarul m-a învățat că puterea mea e reală,
Că pot înfrunta orice provocare cu curaj și hotărâre.
Chiar și atunci când pare că totul e pierdut,
Speranța și determinarea pot schimba cursul destinului meu.
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
E negru
Și dacă ramuri bat în geam,
Eu mă ridic să-ntreb copacul:
"Ar fi posibil că încerci
Să-mi spui în noapte adevărul?”
Dar nu răspunzi,
Îmi spui să plec.
Și-n beznă vise nu visez,
Cum zboară praf de stele văd,
De frică-a ce-ar putea să fie
Atunci când ochii nu privesc.
Un freamăt viu în frunze verzi,
Un tremur scurt de gânduri:
E negru, negru chiar și-n zori
Neînțelesul lumii;
Chiar dacă luna raza-și pierde,
În timp ce norii-ascund planete,
Oricum e negru, tot mai rece,
Acest mister al lumii.
Poem vesel de toamnă
Veselă ești tu toamnă dragă
Cu veșteda frunză ce-i moartă pe stradă!
Parada ta-i galbenă cu tot cu fanfară,
Covorul cel roșu foșnește o vreme,
Sub piciorul aceleiași tinere de anul trecut domnișoară,
Ce se plimbă în cerc împreună cu tine!
Veselă ești tu cochetă toamnă,
Chiar dacă unii spun că ești tristă...
Porți haine din aur croite,
Ce puține rivale și le permit!
Poate doar primăvara are talentul mai mare,
Eu totuși cred că și iarna are premiul,
Mulți spun că doar vara stă pe podium!
Suratele toate se ceartă-ntre ele,
Se păruiesc,se bat se gonesc,
Nu pot sta împreună o clipă!
Totul se strică iar vântul destramă tabloul,
Precum pictorul schimbă cartonul..
Și totuși acum este veselă toamnă,
Ce poartă haine regale doar pentru tine sau mine!
(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel)
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Nu sunt batrân
Nu sunt batrân precum aţi crede voi,
Escaladez şi Everestul de mi-aţi cere,
Am pasul tânăr, sprinten şi vioi,
Şi pot zbura spre cuiburi de acere.
Nu sunt batrân vă mai pot zice,
Cât simt globula roşie în sânge,
Cât încă pot să treier spice,
Şi bob cu bob recolta strânge.
Nu sunt nici tânăr cum mă laud,
Căci nu mai pot să adulmec urma,
Pe farisei să-i mai aplaud,
Când lupii îmi atacă turma.
Nu sunt batrân chiar munţii de mă ştiu,
Ori râuri, codri şi poteci,
În mine aleargă-un bidiviu,
Ce-i potcovit de zeii greci.
Bătrâne, mă mai strigă câteodată,
Cei hâtri dintr-un grup păgân,
Eu le răspund cu inima curată,
Sunt tânăr fraţilor, nu sunt bătrân.
Coșmarul
În noaptea întunecată, într-un vis misterios,
Un coșmar m-a cuprins, plin de umbre și suspans.
Mă trezesc într-o lume stranie, nefamiliară,
Unde totul pare a fi într-o continuă schimbare.
În jurul meu se conturează forme ciudate,
Creaturi înspăimântătoare, cu ochi arzând ca flacăra.
Simt cum inima îmi bate sălbatic în piept,
Încercând să scap din acest coșmar nesfârșit.
Privesc în jur și văd un cer întunecat,
Fără stele sau lună, doar nori grei și amenințători.
Pământul tremură sub pașii mei incerți,
Simt cum frica mă cuprinde și sufletul mi se zbate.
În labirintul acesta de gânduri confuze,
Mă simt pierdut și singur într-o lume în care nu-mi găsesc refugiu.
Încerc să strig, dar sunetul se pierde în neant,
Coșmarul mă învăluie tot mai mult, fără un sfârșit garantat.
În mijlocul acestui haos, îmi amintesc că puterea e în mine,
Că pot învinge frica și să scap din această prizonieră realitate.
Îmi adun curajul și încep să lupt cu toată forța mea,
Sperând că voi găsi o cale de ieșire și eliberare.
Prin labirintul întunecat al coșmarului meu,
Merg cu hotărâre și determinare, fără a mă opri.
Cu fiecare pas pe care-l fac, lumina începe să strălucească,
Și simt cum speranța renasce în mine, dându-mi putere să rezist.
Coșmarul se estompează treptat și încep să văd lumina zorilor,
În timp ce umbrele se risipesc și dispar în zare.
Respir adânc, simțindu-mi inima calmându-se,
Coșmarul se topește ca un fum subțire.
Mă trezesc din visul întunecat și misterios,
Cu o senzație de ușurare și eliberare în suflet.
Îmi dau seama că acele temeri și neliniști,
Erau doar o proiecție a fricilor mele interioare.
Coșmarul m-a învățat că puterea mea e reală,
Că pot înfrunta orice provocare cu curaj și hotărâre.
Chiar și atunci când pare că totul e pierdut,
Speranța și determinarea pot schimba cursul destinului meu.
la inceput
la inceput ei cer apa intr-o cana,
apoi - sa imparti cu ei dejunul, prinzul si cina,
pastile de singuratate, bandaj pentru rana,
loc pentru ginduri, haine, chiar pentru masina.
la inceput intr-un colt ei iti cer sa stea,
apoi isi doresc si in capul mesei sa-si faca loc.
la inceput ei din suflet sint gata sa-ti dea,
apoi te-ar batea, injura si la urma ti-ar da si foc.
la inceput ei iti cer sa-i asculti un minut,
apoi - sa astepti luni intregi, cind ei vor sa plece.
eu stiu toata schema aceasta, scumpul meu Brut,
dar, pentru-nceput, da-mi o cana cu apa rece.
Other poems by the author
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Un joc...șahul!
Azi cu nepotul am participat
La un concurs de șah la sat,
Premiul cel mare nu l-a luat,
Pentru că tare prost a judecat
Au fost partide mult disputate
Și unele din ele greu câștigate,
Iar unde a mutat făra-gândi,
Șat mat a încasat cât ai clipi
Ne vom întoarce din nou la joc
După o analiză a rundelor jucate,
Să apelăm la intelect, nu la noroc
Iar greșelile, să nu mai fie repetate
De la concurs multe s-au reținut
Și mai presus să nu te lași bătut,
Și chiar și-atunci când idei nu-s,
În minte mai există...o mutare-n plus!
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Barza!
I-am văzut mergând pe stradă,
Cu priviri atente la ceru-nourat,
El i-a arătat pe stâlp o barză,
Ea a zâmbit, că pasărea-zburat
Sunt de ceva timp împreună,
Și noi am vrea să fim bunici,
Și ne dorim ca ei să spună,
Că vom avea de crescut prunci
Noi ne dorim să educăm nepoți,
Simțind că timpul nostru trece,
Iar să-l oprești pe loc nu poți,
Și știm că fiecare trebuie să plece
Dar nu e zor și nici o grabă mare,
Și știm că toate vin la timpul lor,
Iar când e dată binecuvântare,
Și așteptarea trece mult mai ușor!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Declaratie de iubire!
Chiar dacă ești departe
Eu te simt lângă mine,
Și văd cu ochiul minții
Când ți-e rău sau bine
Aștept să treacă ziua
Și seara să-ți șoptesc,
Că-mi ești ființa dragă
Cu tine vreau să trăiesc
Când suntem amàndoi
Și ne ținem de mână,
Atunci mă simt stăpân
Lângă a mea stăpână
Ce bine este-n astă viață
Când El cu Ea se potrivesc,
Și ce ușor trec peste toate
Când zilnic își spun..te iubesc!
Un joc...șahul!
Azi cu nepotul am participat
La un concurs de șah la sat,
Premiul cel mare nu l-a luat,
Pentru că tare prost a judecat
Au fost partide mult disputate
Și unele din ele greu câștigate,
Iar unde a mutat făra-gândi,
Șat mat a încasat cât ai clipi
Ne vom întoarce din nou la joc
După o analiză a rundelor jucate,
Să apelăm la intelect, nu la noroc
Iar greșelile, să nu mai fie repetate
De la concurs multe s-au reținut
Și mai presus să nu te lași bătut,
Și chiar și-atunci când idei nu-s,
În minte mai există...o mutare-n plus!