Mănânc pământ..
Mănânc pământ și nu mă satur,
Miros ca un Adam la început,
Cu moartea împart adesea patul,
Și-mi face împachetări cu lut.
Mă scald etern în apă vie,
Apoi îngurgitez din nou pământ,
Și fac aceeași veșnică prostie,
La zei mă-nchin prin legământ.
Îmi cresc pe spate aripi plate,
Cu care doar abisul să-l ating,
Nicicând de ceruri să am parte,
Ci în pământ cu ele să mă-nfing.
Sunt tânăr și-aș mânca un colț de stea,
Și-aș sta la aceeași masă cu divinul,
Dar doar pământ am dreptul a mânca,
Și în noroaie să îmi fermenteze vinul.
Mănânc pământ și sunt îndestulat,
Miros ca un Adam demult trecut,
Și singur mă foiesc plângând în pat,
Căci moartea nu mai are lut.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 9 января
Просмотры: 205
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Is this love
Поэма: Razele Iubirii: O Poezie de Dragoste Eternă
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Поэма: Lasă-mi inima în pace!
Поэма: Elegie
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Поэма: Sărutul
Поэма: Atâta timp cât mă iubești de Andra în daneză
"Cu drag din Moldova" - proiect lansat de jurnalistul Vasile Botnaru si poetii Maria si Ivan Pilchin