Mănânc pământ..
Mănânc pământ și nu mă satur,
Miros ca un Adam la început,
Cu moartea împart adesea patul,
Și-mi face împachetări cu lut.
Mă scald etern în apă vie,
Apoi îngurgitez din nou pământ,
Și fac aceeași veșnică prostie,
La zei mă-nchin prin legământ.
Îmi cresc pe spate aripi plate,
Cu care doar abisul să-l ating,
Nicicând de ceruri să am parte,
Ci în pământ cu ele să mă-nfing.
Sunt tânăr și-aș mânca un colț de stea,
Și-aș sta la aceeași masă cu divinul,
Dar doar pământ am dreptul a mânca,
Și în noroaie să îmi fermenteze vinul.
Mănânc pământ și sunt îndestulat,
Miros ca un Adam demult trecut,
Și singur mă foiesc plângând în pat,
Căci moartea nu mai are lut.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 9 января
Просмотры: 357
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în spaniolă
Поэма: Campionat de strănutat în olandeză
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Поэма: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Поэма: Iluzii în islandeză
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO
Поэма: Sonet de amor
Поэма: Vraja nopții
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea