Iubitorul nepăsării
Aşa departe stã înţelepciunea
De gândul oricãrui nepãsãtor!
Cã, mai aproape stã pe trup, o hainã
Şi mai lipitã coada, de topor.
El nu e deranjat defel, sãracul,
Cã-i zboarã cugetãrile hai-hui.
Ba-i mulţumit, având stimã de sine
Şi zice cã aşa e felul lui...
Nu are nici mustrãri de conştiinţã,
Cã pierde-atâta vreme în zadar
Ci, din pocalul firii, socoteşte
Sã îşi mai toarne-o datã în pahar.
Îşi vânturã secundele, de-a dreptul
Şi crede c-are vreme, berechet,
Trãind aşa, fãr-a bãga de seamã
Cum se-ofileşte-al anilor buchet!...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Дай мне
Poem: Soarele meu care nu mai strălucește
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Playon Alexandru Gabriel
Poem: Un cuget...
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Fierbe vinul!
Poem: Ты не пришла...
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile