Ca pasărea din aripi

Bat ca pasărea din aripi în sucul primordial,
rup anii cu vioiciune lipsită de sațiu
printre crengile trosnind de vânturi târzii,
pierdut mi-e capu-n stele închipuite,
fără nume,
fără soț.
Îmi pătrund bacante în încăpere, să mă cheme la marile desfrâuri,
la curgerile neostoite de alese deziluzii;
semne le fac, dornic tare, în semn de aprobare.
Și mă prinde una de mână,
și caută să mă potrivescă în șiruri de peltici pețitori
de drăgăstoase atingeri și abulite vise ale vălurilor ‘bastrei mări.
Mărșăluim cu voie, cu zor
peste cadavre de naivi juveți,
de domni versați, de reputați intelecți,
intrând în aburindele văi necunoscute norodului.
Și degeaba ne-au conjurat copilandri, fete,
femei văduvite și babe lăcrimând
să nu trecem granița spre nicăieri,
că noi nu auzeam decât șoapte dulci de nimfete,
nu vedeam decât unduiri de coapse virgine,
decât sâni netezi și dalbi, ochi suavi și buze fine.
Dar cum trecurăm poarta spre neștiut, duzini de
drage trupuri apărură-ne-nainte,
și fiecare dintre noi, flăcăi de însurătoare, merse
să adoarmă în poale de fantezie.
Dar când, de drag, mă apropiam mai cu dornicie,
o izbitură îmi răsună tare,
ca de un metal scrâșnind în agonie.
Ce să fie oare?
Dintr-o spărtură în trupul navei,
șuvoaie reversări de ape nu conteneau să vie...
Pasărea din aripi ce bătea...
era, de fapt, prinsă în colivie...

Category: Diverse poems

All author's poems: Rarés Girea poezii.online Ca pasărea din aripi

Date of posting: 20 января

Views: 24

Log in and comment!

Poems in the same category

Mintea floare

Mintea floare-mi este,
înflorește în nocturn,
mintea îmi este un pocal
din care bea fecioara prigonită-n turn.
 
Din ea cad pepite de polen,
din ea vin izuri îmbătătoare,
din ea, micul goblen
răsărit din tină și plămădit de soare.
 
Dă-mi ani, cerule! — ar spune ea.
Dă-mi pletele-ți bălaie!
Dă-mi, cerule, ani!
Să răzbesc din genuni și din noiane!
More ...

colaj//1

ninge liniștit

peste

orașul răsfirat

pe țărmul mării.

 

vocile mamelor-

puțin răgușite,

îndulcesc 

al zăpezilor crivăț.

 

tot mai mulți pescăruși

dau târcoale pe la geamuri înghețate,

așteptând 

firimituri de pâine.

 

adânciți în labirintul cărților,

printre drumuri,  poduri,

și hărți,

copiii caută- la fel ca pescărușii,

un strop de iubire.

 

 

 

 

More ...

Ploaie de stele

Antrenat de gânduri lucii,
rostesc o vagă cuvântare,
strămutată din lăuntru
și-aruncată-n nepăsare.
 
Fără vreo rimă aleasă,
eu mă joc cu strofa hidoasă,
pe slobode cuvinte încerc
a le strămuta-ntr-un cerc,
cerc străin de vro vorbă sfioasă
sau exprimare fastuoasă.
 
Năucit de-o simbolică credință,
sunt pătruns de-o minunată stare,
de-o senzuală suferință,
de-o alegorică reprezentare.
 
În antitetica crezare,
mă lovesc antagonicele cânturi,
îngrozitor arzând mistuitoare
în sufletul împovărat de simple gânduri.
 
Într-o stare naturală, vă văd pe toți pierduți printre aștri,
rătăciți de scopurile îndepărtaților sihaștri,
dezmierdați de praful fin ce arbitrar se răspândește,
alintați de visul suav ce pătrunzător vă măgulește,
încrezători într-un univers dominat de mișcări vast unduitoare,
asemănate cu valurile, alcătuind stelara mare.
 
Dar această stare dispare în pustiile abisale,
subminată de concrete lineare
și de rezultate marginale,
ce suprimă încet-încet granițele imaginare.
 
Într-un logos sfânt,
ne lovim de semnificații
și cădem pe pământ
din maiestoasele constelații.
 
În căderea năprasnică,
aprig suferim,
aripile ni se frâng
și veșnic amorțim.
 
Citim din lucrări cu paginile rescrise,
cuprinși de o trează letargie, cu cărțile larg închise,
și ne fălim în a fi conceput o normalitate
ce exclude controverse și fraze încurcate.
 
Replicile sterpe,
lipsite de erudiție,
se intersectează cu arta
și intră-n contradicție.
 
Poem este, dar nu și rimă,
mesajul e strident, de-o trivialitate meschină,
simfonia e bolnavă, fără formă în surdină.
 
Conceptul e antepus plăcerii și durerii,
dând naștere artificialismului creerii.
Se lovesc amărăciunile de fețele noastre explicite,
o deșertăciune a încropirilor nemărginite.
 
Iar eu, visător din firea mea,
mă leagăn pe-o stea,
unde statornic eul dormea
și trezire nu i se dădea.
 

 

More ...

Regina mea cu părul argintiu

Ai încărunţit, buna mea,

Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,

Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,

Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.

 

Când greu mi-era la tine alergam

Şi-ţi povesteam necazurile mele,

Care-mi păreau atunci atât de mari

Şi viaţa o vedeam doar în probleme.

 

Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,

Şi toat-a mea durere dispărea...

Aş vrea să mai adorm la tine-n poală

Cum adormeam în prunci mea.

 

Vremurile, însă, au trecut grăbite,

În goană mare anii au fugit

Aş vrea să te mai întâlnesc în cale

Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.

 

Tu eşti Regina mea cu părul argintiu

Eu te sărut şi ţie mă închin

Abia aştept clipa

La tine să revin...

 

More ...

Vulturii

Mult cercați de bolte grele,
Acum dădeau rotiri în spuză,
Deasupra Idei mititele,
Cuvântului ascuns: ecluză.
 
Zbor aprins, trimis acest stol
Din adâncuri grațioase de mister;
Ce este cununa lunii-n domol
Șirag rotund, coborâtor din cer?
 
Să-i confere acestui sinod
Putere-n pavăză contra timpului,
Să-i spună “cruce”, să-i spună “hod”,
Dar florid, prolific imnului.
More ...

Nu!

Sunt momente profunde,
Doar cu ochii închiși fecunde,
Sub pleoape deduse,
Recoltate și aduse
Ca viitoare șisturi
De crâmpeie și piscuri.
 
De ce să fie muntele munte
Și fruntea să fie frunte,
Când le-aș putea ști întrețesute
Pe coama muntelui-frunte?
 
Aș vrea să luminez freatica și drumu-i
Pe sub cortex, dar din izvor dudui,
Căci ceva, în mine, repetat, mereu: “Nu!”
More ...