3  

The oldest work of literature

The oldest work of literature is the Epic of Gilgamesh, an epic poem from ancient Mesopotamia, today the region of Iraq, which belongs to the Sumero-Babylonian culture. This was written on 12 clay tablets and kept in the library of the Assyrian king Assurbanipal in Nineveh. Some people believed that it was inspired by a series of Sumerian legends and poems about the mythological king of the citadel of Uruk – Gilgamesh. Some of the themes addressed in this work are the existential drama of man, his struggle with occult forces and the prospect of their defeat, the relationship with woman and the relationship of friendship between people, the fear of death and the thirst for immortality.

Posted 29 July 2022 All news

Random creations :)

În ploaie

Plouă așa de frumos,

Pic, pic, pic, pic, pic,

Ea și mai frumoasă ca ploaia

Pic, pic, pic, pic, pic

Și nu știu dacă-i vremea de vină,

Dar așa mică cum e cât o păstaie,

I-aș lua mâna într-a mea cu blândețe

Și dezbrăcați de umbrele, i-aș spune că o iubesc în ploaie.

Dar la cum o știu de scumpică,

Știu sigur că nu mi-ar răspunde,

S-ar uita la mine timidă

Și-ar lăsa ploaia să ne ude,

Și m-ar distrage cu ochii ei albaștri,

Ca să-și facă cu ploaia legături,

Să-mi spună că mă iubește și ea

Prin picături.

Și-n situația asta eu ce să fac,

Cui să-i răspund oare,

Să o sărut pe ea,

Sau stropii de ploaie?

Normal că pe ea,

Doar țin la a mea viață,

Ahhh, o sărut și după

O iau pe sus în brațe,

Și ploaia se prelinge pe chipul ei

Picăturile haotice îi pătrund peste tot curioase,

Încă de când s-au născut erau predestinate să o atingă,

Ce picături norocoase.

More ...

Umbra viitorului

Si asa mergeam odata

Printre pomii din gradina

Admirand natura toata

Era un vis, doar noi de vina

 

Am visat trecutu n umbra

Viitorul generatiei noastre

Distrus de o hartie si o punga

Ajutat de mari relatii

 

Devenim niste roboti

Programati de bani, de hoți

Azi maine nu mai suntem

Traim doar sa *promitem

More ...

Strigătul tăcerii

Morbid ,în frământări tenebre

Ascuns , de multe ori ilogic

Căutător doar în tăceri acerbe

Egou ,în al tău vis te vezi destoinic.

 

E greu să fii compătimit

Nechibzuința ta a pus hotar

Prin ferme limite a tresărit

Târziu ,regretul jalnic și amar.

 

Trăiri intense în amintiri se zbat

În pribegie se împotrivesc uitării

În întrebări deșarte ,nu ar fi păcat?

Se perpelește chiar și firea stării.

 

Orgoliul macină speranța

Că totuși poate fi lumină

În căutări pierdute este cutezanța

Doar tu tăcere aspră ești de vină.

 

În asfințitul clipelor trecute

Reflexia frumosului rezistă

Amar tu chin din cele vorbe mute

Doar gropi induci pe calea tristă.

 

În agonie lucră disperarea

Tăcerea urlă cu putere

Mișcată crunt e nepăsarea

Ce simți acum e doar durere.

 

Tu inimă de încă bați

Și suflet tu ,de ai rămas

De reușiți să mă lăsați

Aș încerca să fac un pas.

More ...

Jur

Jur pământ și țărână,

Să nu aduceți flori,

la mormântul meu.

să nu mă plângeți,

când vii dor.

Să nu vorbiți de rău,

așa cum am fost eu,

să nu mă pomeniți,

la masa de sărbătoare,

Să mă purtați doar în gând.

Numele să nu mi-l rostiți,

Chiar când de acum, 

nu mai sunt.

More ...

Speranțe de vis

Și din atâta dor amar 

Se naște parcă o speranță 

Ce tăcerii ii face hotar

Și sufletu-mi dezgheață...

 

Și mi te scriu iar în poeme

Şi te pictez pe mii de foi,

Si iti cânt numele în noapte,

Intr-o melodie despre noi.

 

Si-alerg din al meu colt de lume

Către cerul necunoscut,

Să te găsesc pe tine, babe

Şi ochii bruni să íţi sărut.

 

Sã facem c-un vin, noaptea albā,

Să-mi povestești ce-ai mai făcut 

Să vezi cum dorul meu te poartă,

Căci doar asa, eu te-am avut....

 

Și te gasesc dragul meu babe,

Si mi te rog cu ochii către zare,

Să stai cu mine o clipă doar,

Răgaz să-mi dai o imbrätişare...

 

Un motiv ca din nou sắ zâmbesc,

O clipă de dor, un vis să trăiesc.

Să-mi dai cu un vin, viață din nou,

Implinirea să-mi poarte numele tău.

More ...

Întunericul luminii mele

A soarelui raza subit se revarsă

Pe strada-mi de fiorul iubirii ștearsă

Naivul cer de seninătate-i sufocat,

Cufundând ziua într-un albastru nelimitat,

Care timpul în loc oprea cu romantica-i sclipire

Și invita inima la vals,doar cu o singură privire.

 

Sângeriu sărut ceresc pe boltă se întrezărește

Si dulce amor de gheață peste nori întinerește

Vântul răspândea mireasmă stelei de ceață stinsă

Si jelea cu lacrimi surde lumina cândva aprinsă

Palida toamna plânge cu lacrimi timorate

De teama sosirii unei furtuni  adevărate.

More ...
#Interesting  Autor: Angelica Badea
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live