0.03

Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi

poezii.online Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi

Sandrone Dazieri este cel mai în vogă scriitor italian de mystery & thriller, al cărui succes fulminant peste hotare reprezintă în sine o carte de vizită.


Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, iar drepturile pentru ultimul volum din trilogie au fost deja cumpărate în Statele Unite, înainte ca romanul să vadă lumina tiparului. La noi au apărut primele două volume dintr-o trilogie.

Sandrone Dazieri a fost în România, la lansarea acestui al doilea roman al său tradus în româneşte, iar la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania de la Cluj a primit şi un premiu. Am aflat cu acest prilej că "Îngerul" este al doilea volum al unei trilogii (primul a fost "Ucide-l pe Tată!") şi că traducerea din limba engleză a fost chiar mai directă în a arăta continuitatea - cartea se cheamă "Ucide Îngerul". Prin urmare, aventurile extrem de captivante ale lui Dante Torre, cel închis decenii, pe când era copil şi adolescent, de un nebun pentru experienţe, şi ale prietenei sale poliţista Colomba Caselli vor continua.


Sandrone Dazieri s-a născut la Cremona, în 1964. A experimentat multe meserii, a debutat spectaculos din 1999 cu romanul "Attenti al Gorilla", a devenit redactor-şef al secţiunii pentru cărţi poliţiste a celebrei edituri italiene Mondadori, iar thrillerul său "Ucide-l pe Tată", a devenit imediat bestseller în lume. Sandrone Dazieri este cel mai în vogă scriitor italian de mystery & thriller.

În "Îngerul", cei doi eroi, cărora li se adaugă foarte mulţi alţii, de ambele părţi ale baricadei - răi şi buni - continuă să lupte cu propriii demoni pentru a reuşi să învingă răul. Foarte pe scurt, dacă în precedentul roman făceau experienţe pe oameni CIA şi filialele şi acoliţii lor din lume, inclusiv din Italia, în cel de faţă se trece de partea cealaltă a globului, în lumea comunistă şi postcomunistă. Încetarea Războiului Rece n-a dus decât la răspândirea în lume a unor experienţe în vederea obţinerii soldatului şi asasinului perfect. Undeva lângă Cernobâl se construise o "cutie" în care erau închişi copii ce aveau să devină asasinii perfecţi, după o metodă inspirată de Pavlov şi exacerbată de adepţii acestuia. Explozia de la centrala nucleară, din aprilie 1986, avea să ducă la închiderea "cutiei", dar şi răspândirea asasinilor în lume. Atacuri chimice inexplicabile, asasinate aparent fără noimă - cu asemenea fapte se vor confrunta Dante Torre şi Colomba Caselli, într-o anchetă foarte dificilă, cu atât mai dificilă cu cât şefii vicechestorului Caselli nu sunt convinşi de argumentele lor.

Un roman care îşi poartă cititorul prin toată Italia, dar şi în Germania, Ucraina şi alte părţi ale lumii, care se citeşte cu sufletul la gură şi care îl face să aştepte nerăbdător continuarea, încă nescrisă, pentru că "Îngerul" sfârşeşte cu mari surprize. Descoperiţi-le!

Citiţi acest roman, satisfacţia va fi deplină!

Sandrone Dazieri - "Îngerul". Crime Scene Press. Traducere din limba italiană de George Arion Jr. 412 pag.

Sursa: mediafax.ro


Preluat de la: Timpul.md
Posted 4 мая 2018

Random creations :)

Sărut

Tu mă mîngîi pe spate,

Eu te mîngîi în șoapte.

Tu cu cuvinte sub noapte,

Eu cu mîinile crăpate.

 

Tu zîmbești cu durere,

Eu plîng cu plăcere.

Tu mă iubești cu culoare,

Eu te iubesc, tare...

 

Inima mea nu știe carte,

Si nici parte nu-mparte

Eu o numesc împărate,

Căci te iubește pîn la moarte

 

Tu mă mîngîi în cap,

Eu te mîngîi cu drag.

Tu mă mîngîi pe mîină,

Eu te mîngîi cu rimă.

 

More ...

Impresii

ți-aș spune că lacrima ta e tulbure

 

ca vinul nelimpezit

 

dar m-ai privi pe deasupra

impersonal

imprecis

de unde și până unde să-mi dau eu cu părerea

cu ochii mei imobili și sticloși de pește încremenit în undiță

că ar exista un motiv

și n-ar fi decât o furtună într-n pahar de apă

nespălat

unde ai mai văzut tu o femeie să lăcrimeze tulbure

ți-aș spune că tocmai am văzut asta în ochii tăi umezi

la trecerea gândului prin dreptul inimii

în general  îmi place să cred în ceea ce văd

auzul presupune și alte variabile complicate

precum tichia de mărgăritar

la circ pierzi dimensiunea ludică a existenței

sau nu

habar n-am

până la urmă nu contează decât trecerea ireversibilă a timpului

căderea prăpăstioasă a lacrimii

.

e clar că spusele mele n-au temei dialectic

iar obiecțiile tale par simple bășici de săpun metafizic

adevărul e undeva între cadavrele însângerate ale minților noastre

niciodată nu poți ține în lanțuri o lacrimă

și să pretinzi că e un cusur al sufletului

chiar și orbii plâng uneori

dar  nu-și văd lacrimile

ți-aș mai spune doar că nu eu sunt vinovat de imperfecțiunile ființei umane

și că omul ar trebui să trăiască în armonie cu toate defectele lumii…

More ...

Portret

așa cum raza de lumină albă uneori

(trecând din întâmplare printr-o prismă moartă),

se sparge în o mie de culori,

la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă.

 

te recompui bizar mereu sub alte predicate,

(nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!)

și te încurci în geometrii din cele mai ciudate

din care nu lipsește carnea și fiecare os

 

din fața ta doar două cercuri paralele

(ochii, probabil, rotunzi ca bobul de orez!)

apoi  triunghiul dintre ele

(un fel de nas!) și-o gura, sub formă de trapez

 

mai jos, un gât prelung, precum un cap de hidră

(două triunghiuri puse vârf la vârf)

care apasă nefiresc pe o clepsidră,

anume chiar pe propriu-ți stârf*

 

doar tibia ca un cilindru mic

ușor concavă,cu-ncovoiri de scut,

cu toată geometria asta de nimic

încă îmi dă fiori și-mi amintește de-nceput

 

*stârf= stârv                                        

More ...

Lasă-mi,...

Lasă-mi,viata,trinerețea

Lasă-mi oamenii mei dragi

Lasă-mi bucuria vieții

Suferința și necaz 

 

Lasă-mi, florile de vară

Lasă-mi,viața cea amară

Lasă-mi,stelele si luna 

Că când nu iau nici una

 

Lasă-mi, roua dimineții

Lasă-mi ,și lumina vieți

Lasă-mi,să mai simt puțin

Că de plec ,eu nu mai vin 

 

Lasă-mi,tomna cea pustie 

Lasă-mi , viața... viața vie 

Lasă-mi,soarele pe cer

Asta -i viața ce o cer

More ...

Intersecții

mi-ar fi plăcut să vină cineva cu mine până la gară

 

să mă întrebe dacă n-am uitat ceva

 

să-mi dea niște sfaturi

mă  gândeam în timp ce călcam fără nicio tragere de inimă

prin iarba pictată cu steluțe de rouă

și auzeam trilurile ciocârliei în mijlocului cerului

bâzâitul albinelor trezite cu noapte în cap

reverberând în ochii mijiți de uimire ai florilor

plecasem singur cu viața de-acasă

spre nicăieri

îmbrăcat într-un un pulover din lână țigaie

pe gât

și-o pereche de pantaloni de velur

îmi cumpărasem bilet de călătorie la clasa a doua

numai  „dus”

până la capăt

oricare ar fi fost acesta

trenul cu aburi de pe vremea bunicii

care trecuse prin două războie mondiale

și-un genocid

sosise târziu

nici nu mai avea importanță

urcasem și luasem cu mine în suflet

pământul

ogorul din spatele casei

nucul

grădina cu trandafiri

bucata de cer și mână de stele din bătătură

eram un om fericit

nu mai conta nici dacă trenul oprea din stație în stație

sau dacă scotea fum

golul din mine devenise necruțător și nesătul

aș zice chiar sadic

ca o gaură neagră…

More ...

Nu regret, să ştii!

Chiar dacă iubirea noastră a trecut

precum un vânt uşor de primăvară

Eu nu regret nimic să ştii,

Cu toate că o să mă doară!

O să mă doară - o să plâng

Apoi lacrima-mi voi şterge,

Dar nu o să regret nimic

Aşa e viaţa: durerea vine, apoi trece...

Mâine vine o altă zi

Cu oameni noi, cu noi iubiri

Nu o să regret nimic

Rămâne să aştept noi împliniri!

More ...