Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
Poems in the same category
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Her
nu stiu de ce
vreau sa te cunosc
vreau sa te simt
vreau sa te împing
și usor sa te ating
nu stiu de ce
m-as uita in ochii tai la nesfârșit
și as vrea sa n-apuci sa clipești a doua oară
și eu sa ți spun ca..
m-am îndrăgostit
nu stiu de ce
vreau sa te apuc de talie,
sa te sărut usor
și sa-ti savurez trupul tau
căzut de pe un norișor
nu stiu de ce
vreau sa te leg
vreau sa fiu deasupra ta
și sa-ți pun mâna pe sâni
dar mi—e teama ca după vrei sa te răzbuni..
nu stiu de ce
îți dedic aceasta poezie
cu mult adevăr și multă iubire
oare e posibil sa ma fii îndrăgostit de tine ?!
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Amar venin
Amar venin mai port în cârcă,
Murdar destin mi s-a ursit,
Dar sufletul mai toarce încă,
Al vieţii fir iezit.
Nu pot s-accept drumuri închise,
Nu pot umbla pe nicăieri,
Vreau să străbat acele visuri,
Ce ascund speranţă şi mister.
Mi-e silă şi de faima ce o port,
De mersul ce mă-nţeapă în călcâie,
Mi se oferă o şansă de confort,
Dar fug ca dracul de tămâie.
Pribeag îmi e sortit să umblu,
Să vântur false idealuri,
Să îngurgitez un viitor prea sumbru,
Şi apoi să port cununi de lauri.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
o clipă-mpreună
Încât nu pot - Privirea,
Întreaga-ți frumusețe să-ți cuprind...
Dar ochii acei-dumnezeiești
Ce scânteie-o suflare
Cum nu pot iubi vreo alta...
Nu-i pot uita! Sentimentul arde
Trupu-mi mult suferind
Ce râsul tău îl vindecă!
Aș suferi o eternitate - singur,
În schimbul unei clipe-mpreună!
Sub lumina falsă-a lunii
Amorul nostru-i sincer adevăr;
Geloase stele pe-a noastră strălucire
Se sting și mor grămadă-n cer,
Lăsând Vidul pustiit,
Iar noi doi lumina Lui...
Să ne odihnim pe pășuni conforte
Ce-nverzesc în jurul nostru;
Să-ți simt suflarea caldă
Ce sufletu-mi dezgheață!
Mâna mea pe trupu-ți se plimbă,
Ușor se topește și-l cuprinde,
Ș-apoi-n sânge se afundă:
De-a ta inimă m-apropii...
Mă sting în tine din amor
Și cât pieptu ți se umflă
Trăiesc prin tine;
Iar când în sine se va afunda
Vom trece-mpreună dincolo - orice ar fi -
Căci mi-e frică singur.. fără tine.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Her
nu stiu de ce
vreau sa te cunosc
vreau sa te simt
vreau sa te împing
și usor sa te ating
nu stiu de ce
m-as uita in ochii tai la nesfârșit
și as vrea sa n-apuci sa clipești a doua oară
și eu sa ți spun ca..
m-am îndrăgostit
nu stiu de ce
vreau sa te apuc de talie,
sa te sărut usor
și sa-ti savurez trupul tau
căzut de pe un norișor
nu stiu de ce
vreau sa te leg
vreau sa fiu deasupra ta
și sa-ți pun mâna pe sâni
dar mi—e teama ca după vrei sa te răzbuni..
nu stiu de ce
îți dedic aceasta poezie
cu mult adevăr și multă iubire
oare e posibil sa ma fii îndrăgostit de tine ?!
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
Amar venin
Amar venin mai port în cârcă,
Murdar destin mi s-a ursit,
Dar sufletul mai toarce încă,
Al vieţii fir iezit.
Nu pot s-accept drumuri închise,
Nu pot umbla pe nicăieri,
Vreau să străbat acele visuri,
Ce ascund speranţă şi mister.
Mi-e silă şi de faima ce o port,
De mersul ce mă-nţeapă în călcâie,
Mi se oferă o şansă de confort,
Dar fug ca dracul de tămâie.
Pribeag îmi e sortit să umblu,
Să vântur false idealuri,
Să îngurgitez un viitor prea sumbru,
Şi apoi să port cununi de lauri.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Katy)
Mai ții minte zilele-n care,
Vânam răsărituri de stele polare?
Când drumul, cu carnea sfâșiată de zare,
Era călăuza picioarelor tale?
Îmbătat din șoapte mai tari decât votca,
Te iubeam disperat sub luna lui Lorca.
Noaptea se scade, lumina e goală,
Ca într-o transă chirurgicală –
Sunt umbra din umbră, caut în lună,
Ochii tăi negrii ca zarea-n furtună.
o clipă-mpreună
Încât nu pot - Privirea,
Întreaga-ți frumusețe să-ți cuprind...
Dar ochii acei-dumnezeiești
Ce scânteie-o suflare
Cum nu pot iubi vreo alta...
Nu-i pot uita! Sentimentul arde
Trupu-mi mult suferind
Ce râsul tău îl vindecă!
Aș suferi o eternitate - singur,
În schimbul unei clipe-mpreună!
Sub lumina falsă-a lunii
Amorul nostru-i sincer adevăr;
Geloase stele pe-a noastră strălucire
Se sting și mor grămadă-n cer,
Lăsând Vidul pustiit,
Iar noi doi lumina Lui...
Să ne odihnim pe pășuni conforte
Ce-nverzesc în jurul nostru;
Să-ți simt suflarea caldă
Ce sufletu-mi dezgheață!
Mâna mea pe trupu-ți se plimbă,
Ușor se topește și-l cuprinde,
Ș-apoi-n sânge se afundă:
De-a ta inimă m-apropii...
Mă sting în tine din amor
Și cât pieptu ți se umflă
Trăiesc prin tine;
Iar când în sine se va afunda
Vom trece-mpreună dincolo - orice ar fi -
Căci mi-e frică singur.. fără tine.
Other poems by the author
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Acum în preajma de Ajun
Încerc smerit eu să vă spun,
Despre un Om adevărat
Care pe cruce l-au urcat
Motive multe i-au adus
Celui ce este chiar Iisus,
Născut din fecioara Maria
Ce ne-a adus și bucuria
Prin îngeri s-a vestit minunea
Lui Ioachim și Anei soția,
Că vor avea-o pe Maria
Ce îl va naște pe Mesia,
O viață-ntreagă s-au rugat
Să aibă un urmaș lăsat,
Și chiar la bătrânețea lor
Maria s-a născut cu dor
Minune mare s-a-ntâmplat
Lui Ioachim, păstor adevărat,
Și Anei a lui soție stearpă
De lumea toată acuzată,
Că ea un prunc nu are-ncasă
Și e rușine pentru castă
Dar iată!!..Maria a venit
Cum îngerii au prevestit,
Și Ana cu Ioachim au mulțumit
Și daruri multe au împărțit
De bucurie au dus la templu
Drept jertfă Domnului,
Zece mioare/ doisprezece viței
Și zece capre pentru ei (popor)
Părinții ei au înțeles
Că ea va naște pe Ales,
Și numele Iisus va fi
Pe noi El ne va mântui
În ieslea rece s-a născut
Copil dorit și mult plăcut,
Iar magii smirnă i-au adus
Copilului numit Iisus
Și vestea imediat s-a dus
Către acei aflați mai ,,sus",
Și ca poporul să nu creadă
Pe dată au gândit să-l piardă
Atunci Iisus după Născare
De magi a fost pus în mișcare,
Ascuns de cei ce l-ar fi vrut ucis
Și niciodată, circumcis
Pecând El cu Maria prin pustie
În timp s-a săvârșit călătorie,
Și s-a întors în a lui țară
Crescând ca sfânt, dar cu ocară
Și multe a avut a trage
De la cei mari fără de lege,
Care simțind puterea Lui
Au vrut să-l dea pământului
Iisus cu ucenicii săi
I-a pedepdit pe toți cei răi,
Și tuturor le-a arătat
Calea cea dreaptă de urmat
Minuni și fapte a făcut
Cât pe pământ El a stătut,
Dar cei mișei au hotărât
Să fie El chiar omorât
Pe cruce a fost răstignit
Și-n cuie groase pironit,
Să bea..nu apă..Lui i-au dat
Și doar oțet pe buze aplicat
Pe cap i-au pus ramuri de spin
Rănindu-L și trăind un mare chin,
Cuvinte de ocară i-au adus
Spunându-i...salvează-te Iisus
Poporul a fost întrebat
Pe cine vrea eliberat,
În cor atunci ei toți au spus
Barnaba..hoț..nu pe Iisus
La moarte fie condamnat
Și chiar așa s-a întâmplat,
Și-n peșteră înmormântat
Și-a treia zi a Înviat..ce minunat!
Și s-a-nălțat cu slavă mare
Pentru a noastră grea iertare,
La dreapta Tatălui El este
Și ne aduce nouă veste,
Să facem fapte pe pământ
Și legământ cu Domnul sfânt
Păcatele ne vor fi iertate
Dar fără să mai fie repetate
Acum la Nașterea cea sfântă
Așa cum îngerii cuvântă,
Să fim mai buni și cu iertare
Ca să primim cu toții..binecuvântare!
De la Cel ce-a pătimit
Domnul fie proslăvit
Cu toții Lui să ne-nchinăm,
Și rugăciuni să înălțam,
Să mulțumim neîncetat
Că El pe noi..nu ne-a uitat!
...un vis mi-a spus!
Anii vin și mulți se-adună
Și îi simt că-s grei în cârcă,
Sunt ca un colac cu roadă
Bat în cracă, nimic nu pică.
Repede mai trece vremea
Ieri un tânăr și-azi bătrân,
Doamne spune că se poate
Bătrânețea să-mi amân.
Sau lungește puțin clipa
Când pe lume-s fericit,
Sau te rog fă-o mai mică
Când sunt trist și necăjit.
Acum aștept un răspuns
Poate-l voi primi de Sus,
Din înalt, din cerul Sfânt
Chiar de la Domnul IIsus.
............................
După-un timp un vis mi-a spus
Fiule, nu te-amăgi, ești muritor,
Dar te-ndemn fă-ți viața faptă
Să devii când pleci...nemuritor!
Apa trece, pietrele si faptele rămân!
Când ajungi să-ți numeri anii
Tare-ai vrea să oprești roata,
Sau măcar timpul s-o strice
S-o repari și să-ți vezi soarta
Când ești tânăr habar n-ai
Cât de ușor trece vremea,
Gându-ți este doar s-aduni
Și să îți sporești averea
Când îți faci un rost în viață
Uiți spre cer să mai privești,
Și gândești că tot ți se cuvine
N-ai de ce cuiva, să mulțumești
Când apar dureri, nevoi în casă
Atunci grabnic pe pământ cobori,
Și-ntelegi că ești un simplu călător
Cu bilet plătit sau nu și, ai să zbori
Când ești sănătos și ai de toate
Nu uita ca mâine vei fi un bătrân,
Viața nu ți-o irosi că vorba spune
Apa trece, pietrele și faptele rămân!
A căzut norul pe mine!
Sunt ud că a căzut norul pe mine
Și apa m-a pătruns până la piele,
Frigul m-a prins că-s dezbrăcat
Dar nu e bai, au fost zile mai rele.
Timp n-am avut să mă ascund
Și m-am trezit cu ceru-ntunecat,
Nimic nu anunța că vine vântul
Și că din adiere, va deveni turbat.
Furtuna m-a găsit pe bicicletă
Pe un traseu ce urcă-n munte,
Cu ochiul atent la frumusețea
Pădurii și lacului din amonte.
În stânga mă însoțesc copacii
Iar la dreapta Bâtca Doamnei,
Vai cât este de frumos pe-aici
Pedalez pân'la venirea toamnei.
Cer ajutorul unui stejar bătrân
Să mă primească sub corola sa,
Până când cerul se va însenina
Iar raza soarelui, mă va usca.
Pornesc alert din nou la drum
Însă acum cu sens spre casă,
Am flămânzit și-abia aștept
Să mânc ceva gustos la masă.
..................................
Așa se-ntâmplă des la munte
Să plouă și-apoi vreme bună,
La fel cum este viața noastră
De la născare pân' să apună!
Privirea inimii!
Cum ai dori să îți vorbesc
Și poate chiar să mă ferești,
Să nu mai sufăr atât de mult
Pentru că simt că mă iubești.
Deacolo de undeva din piept
Mă-mpingi contra voinței mele,
Și cu bătăi ce sar peste o sută
Mă-ndemni spre fapte tare rele.
Îmi spui că vina este în privire
Ce vede și îți schimbă pulsul,
De nimeni nu vreți să ascultați
Iar mintea spuneți că e intrusul.
Vai cât de păcătoase mai sunteți
Și tu privire și mai ales inima mea,
Când știți că stavilă nu pot să pun
Nici cordului, nici ție... privire rea.
Încerc din greu să am controlul
Și de ispite mereu să mă păzesc,
Să fug de ,,ele" că inima mi-i plină
De dragostea ființei...ce-o iubesc!
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Acum în preajma de Ajun
Încerc smerit eu să vă spun,
Despre un Om adevărat
Care pe cruce l-au urcat
Motive multe i-au adus
Celui ce este chiar Iisus,
Născut din fecioara Maria
Ce ne-a adus și bucuria
Prin îngeri s-a vestit minunea
Lui Ioachim și Anei soția,
Că vor avea-o pe Maria
Ce îl va naște pe Mesia,
O viață-ntreagă s-au rugat
Să aibă un urmaș lăsat,
Și chiar la bătrânețea lor
Maria s-a născut cu dor
Minune mare s-a-ntâmplat
Lui Ioachim, păstor adevărat,
Și Anei a lui soție stearpă
De lumea toată acuzată,
Că ea un prunc nu are-ncasă
Și e rușine pentru castă
Dar iată!!..Maria a venit
Cum îngerii au prevestit,
Și Ana cu Ioachim au mulțumit
Și daruri multe au împărțit
De bucurie au dus la templu
Drept jertfă Domnului,
Zece mioare/ doisprezece viței
Și zece capre pentru ei (popor)
Părinții ei au înțeles
Că ea va naște pe Ales,
Și numele Iisus va fi
Pe noi El ne va mântui
În ieslea rece s-a născut
Copil dorit și mult plăcut,
Iar magii smirnă i-au adus
Copilului numit Iisus
Și vestea imediat s-a dus
Către acei aflați mai ,,sus",
Și ca poporul să nu creadă
Pe dată au gândit să-l piardă
Atunci Iisus după Născare
De magi a fost pus în mișcare,
Ascuns de cei ce l-ar fi vrut ucis
Și niciodată, circumcis
Pecând El cu Maria prin pustie
În timp s-a săvârșit călătorie,
Și s-a întors în a lui țară
Crescând ca sfânt, dar cu ocară
Și multe a avut a trage
De la cei mari fără de lege,
Care simțind puterea Lui
Au vrut să-l dea pământului
Iisus cu ucenicii săi
I-a pedepdit pe toți cei răi,
Și tuturor le-a arătat
Calea cea dreaptă de urmat
Minuni și fapte a făcut
Cât pe pământ El a stătut,
Dar cei mișei au hotărât
Să fie El chiar omorât
Pe cruce a fost răstignit
Și-n cuie groase pironit,
Să bea..nu apă..Lui i-au dat
Și doar oțet pe buze aplicat
Pe cap i-au pus ramuri de spin
Rănindu-L și trăind un mare chin,
Cuvinte de ocară i-au adus
Spunându-i...salvează-te Iisus
Poporul a fost întrebat
Pe cine vrea eliberat,
În cor atunci ei toți au spus
Barnaba..hoț..nu pe Iisus
La moarte fie condamnat
Și chiar așa s-a întâmplat,
Și-n peșteră înmormântat
Și-a treia zi a Înviat..ce minunat!
Și s-a-nălțat cu slavă mare
Pentru a noastră grea iertare,
La dreapta Tatălui El este
Și ne aduce nouă veste,
Să facem fapte pe pământ
Și legământ cu Domnul sfânt
Păcatele ne vor fi iertate
Dar fără să mai fie repetate
Acum la Nașterea cea sfântă
Așa cum îngerii cuvântă,
Să fim mai buni și cu iertare
Ca să primim cu toții..binecuvântare!
De la Cel ce-a pătimit
Domnul fie proslăvit
Cu toții Lui să ne-nchinăm,
Și rugăciuni să înălțam,
Să mulțumim neîncetat
Că El pe noi..nu ne-a uitat!
...un vis mi-a spus!
Anii vin și mulți se-adună
Și îi simt că-s grei în cârcă,
Sunt ca un colac cu roadă
Bat în cracă, nimic nu pică.
Repede mai trece vremea
Ieri un tânăr și-azi bătrân,
Doamne spune că se poate
Bătrânețea să-mi amân.
Sau lungește puțin clipa
Când pe lume-s fericit,
Sau te rog fă-o mai mică
Când sunt trist și necăjit.
Acum aștept un răspuns
Poate-l voi primi de Sus,
Din înalt, din cerul Sfânt
Chiar de la Domnul IIsus.
............................
După-un timp un vis mi-a spus
Fiule, nu te-amăgi, ești muritor,
Dar te-ndemn fă-ți viața faptă
Să devii când pleci...nemuritor!
Apa trece, pietrele si faptele rămân!
Când ajungi să-ți numeri anii
Tare-ai vrea să oprești roata,
Sau măcar timpul s-o strice
S-o repari și să-ți vezi soarta
Când ești tânăr habar n-ai
Cât de ușor trece vremea,
Gându-ți este doar s-aduni
Și să îți sporești averea
Când îți faci un rost în viață
Uiți spre cer să mai privești,
Și gândești că tot ți se cuvine
N-ai de ce cuiva, să mulțumești
Când apar dureri, nevoi în casă
Atunci grabnic pe pământ cobori,
Și-ntelegi că ești un simplu călător
Cu bilet plătit sau nu și, ai să zbori
Când ești sănătos și ai de toate
Nu uita ca mâine vei fi un bătrân,
Viața nu ți-o irosi că vorba spune
Apa trece, pietrele și faptele rămân!
A căzut norul pe mine!
Sunt ud că a căzut norul pe mine
Și apa m-a pătruns până la piele,
Frigul m-a prins că-s dezbrăcat
Dar nu e bai, au fost zile mai rele.
Timp n-am avut să mă ascund
Și m-am trezit cu ceru-ntunecat,
Nimic nu anunța că vine vântul
Și că din adiere, va deveni turbat.
Furtuna m-a găsit pe bicicletă
Pe un traseu ce urcă-n munte,
Cu ochiul atent la frumusețea
Pădurii și lacului din amonte.
În stânga mă însoțesc copacii
Iar la dreapta Bâtca Doamnei,
Vai cât este de frumos pe-aici
Pedalez pân'la venirea toamnei.
Cer ajutorul unui stejar bătrân
Să mă primească sub corola sa,
Până când cerul se va însenina
Iar raza soarelui, mă va usca.
Pornesc alert din nou la drum
Însă acum cu sens spre casă,
Am flămânzit și-abia aștept
Să mânc ceva gustos la masă.
..................................
Așa se-ntâmplă des la munte
Să plouă și-apoi vreme bună,
La fel cum este viața noastră
De la născare pân' să apună!
Privirea inimii!
Cum ai dori să îți vorbesc
Și poate chiar să mă ferești,
Să nu mai sufăr atât de mult
Pentru că simt că mă iubești.
Deacolo de undeva din piept
Mă-mpingi contra voinței mele,
Și cu bătăi ce sar peste o sută
Mă-ndemni spre fapte tare rele.
Îmi spui că vina este în privire
Ce vede și îți schimbă pulsul,
De nimeni nu vreți să ascultați
Iar mintea spuneți că e intrusul.
Vai cât de păcătoase mai sunteți
Și tu privire și mai ales inima mea,
Când știți că stavilă nu pot să pun
Nici cordului, nici ție... privire rea.
Încerc din greu să am controlul
Și de ispite mereu să mă păzesc,
Să fug de ,,ele" că inima mi-i plină
De dragostea ființei...ce-o iubesc!