Poems in the same category
Poezie facuta din inima
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Conpozitor ziua ora data
Cosmin Greurus vineri 10:03 10.01.2025
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Fizică a dorului
Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,
propagându-se prin vidul din piept,
fără un mediu, fără o destinație clară.
Eu sunt punctul fix al pendulului,
iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi
pe o axă pe care timpul refuză să o definească.
Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,
particule de lumină care refuză să fie prinse,
dar, când lovesc pielea, generează căldură –
radiație pură, o ecuație a pasiunii.
Din distanță, ne privim ca două stele,
legate printr-o forță invizibilă,
un câmp gravitațional care îmi trage sufletul
înspre un orizont al evenimentelor.
Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?
Legile îmi spun că mă voi pierde –
energia mea va deveni a lui,
și tot ce sunt va fi o singularitate
într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.
Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?
Două particule care se ciocnesc în vid
și lasă urme în spațiu-timp,
unde amintirile devin traiectorii curbe
pe care sufletele le străbat în tăcere.
Aș vrea să-l ating, să simt
cum forțele de contact îmi redau
toate legile pierdute ale fizicii.
Dar, de fiecare dată,
între degetele mele rămâne doar lumina lui,
ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,
ci doar o iluzie a mișcării.
Și atunci îmi dau seama:
el nu e substanță, ci energie,
o constantă universală care,
oricât m-aș strădui să o prind,
se transformă mereu în altceva.
Ceasul ticăie mereu
Ceasul ticăie mereu
Și-mi amintesc cu mare jale
Îmi amintesc de chipul tău
De mă clatin pe picioare
Cât de dragă tu mi erai
Ne priveam noi în tăcere
Cu frumusețea mă mirai
Mă iubeai doar din plăcere
Anii in șir au tot trecut
Însă eu nu te-am uitat
De mult nu ne-am mai văzut
Dar într-una te-am visat
Cine sunt eu
Ce simplu-ar fi
Să știu cine-s eu..
Sunt doar un simplu om cu siguranță,
N-am auzit încă vorbindu-se de mine,
Dar poate aș fi vrut să fiu un zeu..
Unul din ale Olimpului legende
Sau mai degrabă al vechii Rome,
Nu sună chiar așa de rău,
Să pot să zbor,nemuritor
Puternic,invincibil de dragul tău,
Liber ca pasărea ce taie cerul
În zborul său,
Sau poate zeul ce-ți aparține numai ție
Amorezat precum un sclav de-a sa stăpână ,
Să te sărut până în zori,
Să te iubesc fără să vreau
Fără să știu cine sunt eu
Sau care este adevărul meu,
De biet om muritor
Sau zeu.....
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
Poezie facuta din inima
1.Viata mea e complicata
Fara tine as muri,
Tot ce sunt sunt pentru tine
Si mereu te voi iubi
2.De acum pana-n vecie
Inima iti apartine,
Voi lupta mereu, mereu
Sa fi aproape mereu.
3.Ziua cand ne intalnim
Va fi o zi speciala,
Dumnezeu nea pregatit
Sa fim unu pentru altu.
4.Iar de ziua ta iubire vrau
Ca sa fiu langa tine
Sa iti daruiesc mereu
Un micut dulce cadou
5.Acel mic cadou va fi
Inima mea pentru tine,
Pusa frumos in cutie,
Speciala pentru tine.
Iar pe ea scrie asa
Te iubesc Dragostea mea
6.inima iti daruiesc
Toata viata cat traiesc,
In mana ta ea va fi,
Dragostea nu va muri.
Pentru tine draga mea
Scriu din toata inima
Te iubesc.
Conpozitor ziua ora data
Cosmin Greurus vineri 10:03 10.01.2025
ZI DE TOAMNĂ
S-a tras o cortină groasă,
Peste curte și pe casă,
Fumul suie tremurat,
Zilele s-au micșorat...
Dimineața-i fără soare
Norii cern apă de ploaie
Florile zac ofilite
De bruma toamnei stropite.
Ceru-i în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu...
Toamna-i bună și bogată
În ruginiu îmbrăcată.
Fizică a dorului
Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,
propagându-se prin vidul din piept,
fără un mediu, fără o destinație clară.
Eu sunt punctul fix al pendulului,
iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi
pe o axă pe care timpul refuză să o definească.
Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,
particule de lumină care refuză să fie prinse,
dar, când lovesc pielea, generează căldură –
radiație pură, o ecuație a pasiunii.
Din distanță, ne privim ca două stele,
legate printr-o forță invizibilă,
un câmp gravitațional care îmi trage sufletul
înspre un orizont al evenimentelor.
Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?
Legile îmi spun că mă voi pierde –
energia mea va deveni a lui,
și tot ce sunt va fi o singularitate
într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.
Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?
Două particule care se ciocnesc în vid
și lasă urme în spațiu-timp,
unde amintirile devin traiectorii curbe
pe care sufletele le străbat în tăcere.
Aș vrea să-l ating, să simt
cum forțele de contact îmi redau
toate legile pierdute ale fizicii.
Dar, de fiecare dată,
între degetele mele rămâne doar lumina lui,
ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,
ci doar o iluzie a mișcării.
Și atunci îmi dau seama:
el nu e substanță, ci energie,
o constantă universală care,
oricât m-aș strădui să o prind,
se transformă mereu în altceva.
Ceasul ticăie mereu
Ceasul ticăie mereu
Și-mi amintesc cu mare jale
Îmi amintesc de chipul tău
De mă clatin pe picioare
Cât de dragă tu mi erai
Ne priveam noi în tăcere
Cu frumusețea mă mirai
Mă iubeai doar din plăcere
Anii in șir au tot trecut
Însă eu nu te-am uitat
De mult nu ne-am mai văzut
Dar într-una te-am visat
Cine sunt eu
Ce simplu-ar fi
Să știu cine-s eu..
Sunt doar un simplu om cu siguranță,
N-am auzit încă vorbindu-se de mine,
Dar poate aș fi vrut să fiu un zeu..
Unul din ale Olimpului legende
Sau mai degrabă al vechii Rome,
Nu sună chiar așa de rău,
Să pot să zbor,nemuritor
Puternic,invincibil de dragul tău,
Liber ca pasărea ce taie cerul
În zborul său,
Sau poate zeul ce-ți aparține numai ție
Amorezat precum un sclav de-a sa stăpână ,
Să te sărut până în zori,
Să te iubesc fără să vreau
Fără să știu cine sunt eu
Sau care este adevărul meu,
De biet om muritor
Sau zeu.....
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
Other poems by the author
Focul nostru
Când e frig
în camera noastră
și focul pare
că s-a stins demult,
el e de fapt ascuns
într-un simplu sărut,
într-o simlpă atingere
fină ca o adiere de vânt,
el doar așteaptă
un dulce cuvânt
să se aprindă
ca și cum ar fi prima oară.
(All rights reserved)
Povestea mea
Inima-mi pompează versuri
de aproape zece ani.
Gândurile se adună-n strofe
de apeoape zece ani.
Cu rima m-am certat demult,
dar mă iubesc în taină
cu figurile de stil
de aproape zece ani.
A fost secretul meu
amorul cu poezia
până acum,
când am curajul
să spun
ăsta-s eu!
(All rights reserved)
Vremuri noi
Când casa noastră
cu oglinzi
a crăpat,
noi am construit un palat
cu oglinzi.
Când pătura noastră
a intrat la apă
și s-a făcut prea mică,
pentru noi,
am luat o mașină de cusut
să refacem pătura noastră.
Acum, vin vremuri noi
și suntem
în continuare doi,
suntem
mai puternici,
mai maturi,
noi doi
pentru vremuri noi.
(All rights reserved)
Focul nostru
Când e frig
în camera noastră
și focul pare
că s-a stins demult,
el e de fapt ascuns
într-un simplu sărut,
într-o simlpă atingere
fină ca o adiere de vânt,
el doar așteaptă
un dulce cuvânt
să se aprindă
ca și cum ar fi prima oară.
(All rights reserved)
Povestea mea
Inima-mi pompează versuri
de aproape zece ani.
Gândurile se adună-n strofe
de apeoape zece ani.
Cu rima m-am certat demult,
dar mă iubesc în taină
cu figurile de stil
de aproape zece ani.
A fost secretul meu
amorul cu poezia
până acum,
când am curajul
să spun
ăsta-s eu!
(All rights reserved)
Vremuri noi
Când casa noastră
cu oglinzi
a crăpat,
noi am construit un palat
cu oglinzi.
Când pătura noastră
a intrat la apă
și s-a făcut prea mică,
pentru noi,
am luat o mașină de cusut
să refacem pătura noastră.
Acum, vin vremuri noi
și suntem
în continuare doi,
suntem
mai puternici,
mai maturi,
noi doi
pentru vremuri noi.
(All rights reserved)
Focul nostru
Când e frig
în camera noastră
și focul pare
că s-a stins demult,
el e de fapt ascuns
într-un simplu sărut,
într-o simlpă atingere
fină ca o adiere de vânt,
el doar așteaptă
un dulce cuvânt
să se aprindă
ca și cum ar fi prima oară.
(All rights reserved)
Povestea mea
Inima-mi pompează versuri
de aproape zece ani.
Gândurile se adună-n strofe
de apeoape zece ani.
Cu rima m-am certat demult,
dar mă iubesc în taină
cu figurile de stil
de aproape zece ani.
A fost secretul meu
amorul cu poezia
până acum,
când am curajul
să spun
ăsta-s eu!
(All rights reserved)
Vremuri noi
Când casa noastră
cu oglinzi
a crăpat,
noi am construit un palat
cu oglinzi.
Când pătura noastră
a intrat la apă
și s-a făcut prea mică,
pentru noi,
am luat o mașină de cusut
să refacem pătura noastră.
Acum, vin vremuri noi
și suntem
în continuare doi,
suntem
mai puternici,
mai maturi,
noi doi
pentru vremuri noi.
(All rights reserved)