Tu ești poemul
Tu ești poemul pe care eu încerc să-l cânt,
Sau mai degrabă un sonet de
primăvară,
Căci tu ești ciripitul rândunicilor sosite de curând,
În înflorita veselă grădină cu stupi și liliac,
Și totuși afară este toamnă...
Eu vreau să-ţi cânt al meu sonet însă tu râzi,
Și uneori preferi să verși o lacrimă amară,
Sau când te cert ca mai apoi să am regrete, îţi cânt sonete,
Poveşti de dragoste sau de amor,
Târziu în toamnă sau chiar în iarnă,
Fără să simt nici teamă sau regrete!
Nu mai contează, sunt doar poeme de iubire,
Ce se doresc mereu aprinse,
De mine sau de tine,
Distinsă doamnă fostă domnişoară,
Sau chiar a basmelor de vis copila de odinioară.
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: vinyl plays, fourth record
Poem: Apăsare
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Pe unde esti acum?
Poem: Ție!
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: De n-aș avea…
Poem: Petale de lacrimi
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei