Tu ai ultimul cuvânt
Tânjeam să zbor
Prin crăpăturile de nori,
Pe fermecatul covor
Și mă cuprindeau fiori.
Ecoul tău mă legăna,
Dorul de tine mă curta,
Mă - nfrigură furtuna,
Comutându-mi soarta.
Și mă stropise ploaia,
În gol mă prăbușesc,
Mă -nvălui văpaia,
Udă leoarcă mă trezesc...
Răsuflu împăcată;
Te privesc dormind;
Pe buza ta mușcată
Surâsuri se perind...
Nu mai visez nicicând,
Departe să m-avănt,
In inimă și -n gând
Țu ai ultimul cuvânt..
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Azi îmi număr anii!
Poem: O ştire…
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: Dezbaterile adicțiilor
Poem: Iubire ciobita
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Poem: Pe dinăuntru
Poem: Umbra nopții
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești