Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
Poems in the same category
Traire
Inima mea îți aparține
Te iubesc cu pasiune,
Mie dor de a ta sărutare,
Mie dor de fiecare îmbrățișare,
Mie dor dor sa ți simt fiecare atingere.
Lângă tine sa mă trezesc diminețile,
Să te am in toate zilele,
Să ne bucurăm de toate momentele.
Să crezi mereu in mine
Să crezi mereu in iubire,
Lăsa ți inima să se bucure,
Să se bucure de o frumoasa traire.
Suflet slab între oameni răi
Am uitat cum e să râzi
Căci așa mi-a fost soarta
Suflet slab între oameni răi
Nu mi-am mai găsit viața.
Încă o dată mi-au dovedit
De ce sunt în stare,
Ce ți-ar face orice om
Pentru o bucată de mâncare.
Ce ar face orice om
Să fie el mai sus ca tine,
Din picioare te-ar doborî
Să nu-i pese ce-ți convine.
Ce-am greșit...Ce-ai greșit...
Ce-am greșit eu știu prea bine,
Dar eu cred și chiar socot,
Că n-am fost eu pentru tine
Nici prea bun, dar nici despot.
Ce-ai greșit nu știu prea bine,
Dar eu cred că tu ai fost
Hărăzită pentru mine
Să-i dai vieții mele rost.
Și am fost cum vrut-a Domnul,
Domnul nostru DUMNEZEU,
Care ne-a impus destinul
După LEGEA LUI mereu.
Scumpei mele soții Valeria, 22.01.2023, ora 21:35
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Ție...Îți mulțumesc!
Te văd în fiecare zi frumoasă
Și-acum când ani-s peste noi,
Tu-mi ești o candelă aprinsă
Ce calea o lumini la amândoi.
Ne-am întâlnit cândva demult
Când toamna era pe terminate,
Fără a ști atunci că ai să-mi fii
Prietenă, soție și-a mea jumate.
Țin minte cum inima-mi bătea
Și cum curgea șuvoi în mine,
Când rușinat, timid eu am cerut
Să mă așez pe bancă lângă tine.
Atenție prea multă nu am primit
Din partea ei cum eu mă așteptam,
Ba dimpotrivă, s-a ridicat și a plecat
Zâmbind și salutând pe-un alt băiat.
Privirea mi-a rămas tot către ea
Până ce depărtarea a pus umbră,
Pe chipul drag și-a mea speranță
De ai șopti cuvinte cu a mea gură.
Și timpul se scurgea fără-ncetare
Sădind în mine destulă întristare,
Că nu găsesc motiv să mă apropii
Vorbă să-i zic, sâ uit de supărare.
Când totul mi se părea pierdut
Norocul a bătut pe partea mea,
Pe ea s-o întâlnesc la o serată
Și-n pas de dans a început povestea.
......................................
Acum după decenii duse-n doi
Rostim la fel de des,,eu te iubesc",
Și nu uităm zilnic rugă să înălțăm
Cerând iertare și Ție...Îți mulțumesc!
Traire
Inima mea îți aparține
Te iubesc cu pasiune,
Mie dor de a ta sărutare,
Mie dor de fiecare îmbrățișare,
Mie dor dor sa ți simt fiecare atingere.
Lângă tine sa mă trezesc diminețile,
Să te am in toate zilele,
Să ne bucurăm de toate momentele.
Să crezi mereu in mine
Să crezi mereu in iubire,
Lăsa ți inima să se bucure,
Să se bucure de o frumoasa traire.
Suflet slab între oameni răi
Am uitat cum e să râzi
Căci așa mi-a fost soarta
Suflet slab între oameni răi
Nu mi-am mai găsit viața.
Încă o dată mi-au dovedit
De ce sunt în stare,
Ce ți-ar face orice om
Pentru o bucată de mâncare.
Ce ar face orice om
Să fie el mai sus ca tine,
Din picioare te-ar doborî
Să nu-i pese ce-ți convine.
Ce-am greșit...Ce-ai greșit...
Ce-am greșit eu știu prea bine,
Dar eu cred și chiar socot,
Că n-am fost eu pentru tine
Nici prea bun, dar nici despot.
Ce-ai greșit nu știu prea bine,
Dar eu cred că tu ai fost
Hărăzită pentru mine
Să-i dai vieții mele rost.
Și am fost cum vrut-a Domnul,
Domnul nostru DUMNEZEU,
Care ne-a impus destinul
După LEGEA LUI mereu.
Scumpei mele soții Valeria, 22.01.2023, ora 21:35
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Ție...Îți mulțumesc!
Te văd în fiecare zi frumoasă
Și-acum când ani-s peste noi,
Tu-mi ești o candelă aprinsă
Ce calea o lumini la amândoi.
Ne-am întâlnit cândva demult
Când toamna era pe terminate,
Fără a ști atunci că ai să-mi fii
Prietenă, soție și-a mea jumate.
Țin minte cum inima-mi bătea
Și cum curgea șuvoi în mine,
Când rușinat, timid eu am cerut
Să mă așez pe bancă lângă tine.
Atenție prea multă nu am primit
Din partea ei cum eu mă așteptam,
Ba dimpotrivă, s-a ridicat și a plecat
Zâmbind și salutând pe-un alt băiat.
Privirea mi-a rămas tot către ea
Până ce depărtarea a pus umbră,
Pe chipul drag și-a mea speranță
De ai șopti cuvinte cu a mea gură.
Și timpul se scurgea fără-ncetare
Sădind în mine destulă întristare,
Că nu găsesc motiv să mă apropii
Vorbă să-i zic, sâ uit de supărare.
Când totul mi se părea pierdut
Norocul a bătut pe partea mea,
Pe ea s-o întâlnesc la o serată
Și-n pas de dans a început povestea.
......................................
Acum după decenii duse-n doi
Rostim la fel de des,,eu te iubesc",
Și nu uităm zilnic rugă să înălțăm
Cerând iertare și Ție...Îți mulțumesc!
Other poems by the author
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
De m aș găsi .
Voi pleca în lumea largă,
Doar cu mine și o desagă
Unde pașii mă vor duce,
Purtăndu-mi stoic a mea cruce.
Poate norocu-mi iese -n cale,
Învărtindu-mă-n spirale;
Să -mi ghicesc al meu destin,
Să mă dezbrac de clandestin.
Să mi găsesc rostul în viață,
Strecurăndu-mă prin ceață,
Valul mării să-l străbat
Spre un tărâm uscat..
Unde visele pierdute
Încolțesc din nou,vândute
Sufletelor fără prihană,
Rugându-se la o icoană.
Mă scotocesc prin buzunare,
Să găsesc ceva valoare;
Hazardul Să mi -l tărguesc
Din hoinărit Să mă trezesc.
Naivă mai ești fată
E toxic pt tine,fată,
Nu mai ești cea de altădată;
Aud adesea -n comentarii
Și păreri contrarii;
Dacă -l iubește, iartă,
E firesc să se despartă,
Destinul,magic i a unit
Și fericirea are un sfârșit...
E drogul meu,nu am ce face,
Vă rog, lăsați -mă în pace,
Dar vocile se întețesc,
Mă critică, mă amețesc;
Unde ți -e zâmbetul de -odinioară,
N ai iubi fără să doară?..
Toți in viață pătimim
Pt acel ceva sublim.
Dependentă sunt de tine
Și o spun fără rușine.
De gura lumii chiar nu mi pasă
Dorul de tine mă apasă.
Iar voi cei plini de mustrări
Spre cele patru zări
Vedeți -vă de drum;
Eu vină mi o asum.
Eu cred , invidia vă roade
Că simțu-n mine arde.
Eu nu vreau compătimire,
Ci fărâma de iubire,
Chiar de inima suspină,
De abia aștept să vină
Al meu iubit pribeag
Și voi pune rămășag,
Că -l voi îmblânzi vreodată;
Naivă mai ești fată...
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...
Pufy
Ghemotoc, pufos ca neaua,
Zgâlțâia de zor perdeaua
Și lätra voios din fire,
Țopăind de fericire .
După coada lui se -nvärte
N-ar sta locului cuminte,
Stă la pândă un răgaz
Cățelușul plin de haz.
Un căpșor ca și de pluș
Peste măsură de ghiduș;
Mărăia cu zel de joacă
Și pantoful mi -l atacă
De șireturi mă dezleagă,
Cu ciorapu-n dinți aleargă,
Să nu -l prind din urmă,
Se pitulă sub plapumă.
Se rostogoli sub pat,în grabă,
Ciufulind blănița-i albă;
Mă privi sfios,scăncind,
Căscase dulce,adormind ..
De m aș găsi .
Voi pleca în lumea largă,
Doar cu mine și o desagă
Unde pașii mă vor duce,
Purtăndu-mi stoic a mea cruce.
Poate norocu-mi iese -n cale,
Învărtindu-mă-n spirale;
Să -mi ghicesc al meu destin,
Să mă dezbrac de clandestin.
Să mi găsesc rostul în viață,
Strecurăndu-mă prin ceață,
Valul mării să-l străbat
Spre un tărâm uscat..
Unde visele pierdute
Încolțesc din nou,vândute
Sufletelor fără prihană,
Rugându-se la o icoană.
Mă scotocesc prin buzunare,
Să găsesc ceva valoare;
Hazardul Să mi -l tărguesc
Din hoinărit Să mă trezesc.
Naivă mai ești fată
E toxic pt tine,fată,
Nu mai ești cea de altădată;
Aud adesea -n comentarii
Și păreri contrarii;
Dacă -l iubește, iartă,
E firesc să se despartă,
Destinul,magic i a unit
Și fericirea are un sfârșit...
E drogul meu,nu am ce face,
Vă rog, lăsați -mă în pace,
Dar vocile se întețesc,
Mă critică, mă amețesc;
Unde ți -e zâmbetul de -odinioară,
N ai iubi fără să doară?..
Toți in viață pătimim
Pt acel ceva sublim.
Dependentă sunt de tine
Și o spun fără rușine.
De gura lumii chiar nu mi pasă
Dorul de tine mă apasă.
Iar voi cei plini de mustrări
Spre cele patru zări
Vedeți -vă de drum;
Eu vină mi o asum.
Eu cred , invidia vă roade
Că simțu-n mine arde.
Eu nu vreau compătimire,
Ci fărâma de iubire,
Chiar de inima suspină,
De abia aștept să vină
Al meu iubit pribeag
Și voi pune rămășag,
Că -l voi îmblânzi vreodată;
Naivă mai ești fată...
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Rănile ce încă dor..
Secrete ascunse cu grijă,
Îngropate adânc în noi,
Le ținem sub strajă
Să nu ne umplem de noroi.
Din când în când în taină
Le scoatem la iveală,
Le ticsim sub haină,
Să nu comitem vreo greșeală.
Să nu ne dăm de gol
Din neglijența vădită
Scăpați de sub control,
Aruncați de pe orbită.
In vârtejul de emoții,
Ce pot dezlănțui furtună
In tumultul nopții,
Când liniștea răsună.
Sub cerul incolor
Răsar din noi subit
Rănile ce încă dor
Într-un moment pripit...