Din uitare, să mi culegi fărâma

Ți -am deschis porțile castelului,

Unde năluci tresar in oglindă,

Iar tăcerea sufletului 

Prin odăi sumbre perindă.

 Mi-ai adus un sfeșnic auriu,

Să împrăștie lumină vie

Pe culoarul gol și fumuriu,

Ce duce spre a mea colivie.

Ai pictat al meu tavan 

Cu ploi târzii de artificii,

Iubindu -mä dulce și spontan,

Țesând pe piele vicii.

Și -ai dispărut subit pe poartă,

Îmbrățișändu -mä în treacăt.

Timpul fuge,nu te iartă,

Podeaua scârțâie a geamăt..

Voi aștepta cu înfrigurare 

Să te simt al meu din nou.

Spre tine inima să zboare,

Iar tu să -mi fii etern ecou.

În ochii tăi se scaldă marea,

Ma scufund in ea,plutesc. 

Pt o clipă-mi țin suflarea,

Sa pot rosti un te iubesc..

Glasul tău ma înfioară ,

Ma -nvaluie seducător;

Ca un sunet de vioară, 

Penduland amețitor. 

Arde mâna ta sub haină, 

În trupul tău Ma cuibăresc. 

Mă săruți in taină 

Ma dorești si te doresc. 

Sa fugim in lume oare,

Unde nimeni nu ne știe ?...

Si iubirea nu mai doare;

Sa fim soțul si soție  

Ma iei in brațe si oftezi, 

Cuprins de vise colorate, 

Ce ai stăruit sa le pictezi 

Pe cearșafuri șifonate.

Ne vedem diseară iar;

Sa uitam de ieri, de mâine, 

Purtați de dulcele amar,

Ca soarta nu ne aparține..

Sub năframa cenușie 

Chipul soarelui pălise

Peste zarea cea pustie 

Izul toamnei năpădise 

Răcniseră din crâng 

Sub bolta mahmură

Aripi ce se frâng 

Pe veștejita ramură. 

De crivăț scuturate,

Tremurând golașe

Brațele decolorate 

Lăcrimau răvașe.

Purtând zdrențe reci 

Scoarța ruginise, 

Pe nămolitele poteci 

De frigură se zbărcise  

Vibra văzduhul ciuruit 

De stropii fumurii, 

Suflarea tăcu subit 

Sub ochii plumburii..

Mă fericea să mai aud,

Chiar și pentru un minut 

Glasul tău deja cărunt,

Aproape stins și surd..

Slove de duh și înțelepte 

Din ochii dragi, blajini 

Răzbat pân la rădăcini,

Stropindu -mä cu șoapte..

Cu zambet larg și visător 

Depänai etern memorii 

Și ne prinde iarăși zorii

În drumul nostru călător..

Oftezi,cuprins de toropeală,

Te retragi cu mii de scuze,

Cu bezele dulci pe buze

Și te stingi Intr o clipeală..

Rămas în mine,pe vecie,

Îmi lipsești nespus, părinte;

De-ar putea o rugăminte,

Să te trezească prin magie..

De tine aproape 

Și nu mă atingi..

Atât de departe 

Într-una mă strigi..

Spre tine alerg,

Te topești in zare

Din rămășițe culeg 

Trupul tău din soare.

Ploaia mă cerne,

Tremur de frig.

Tristețea se așterne,

Fără tine mă sting...

Te rog, să m- atingi,

Rupe tăcerea;

Iubirea s- o cuprinzi,

Înlănțuind durerea..

Negura nocturnă 

Își risipi năframa,

Se-nfruptă din lună,

Sorbindu i lacrima.

Stele căzătoare 

Țâșneau din obscur

Fără urmă ori suflare,

Tremurând din abajur.

Vântul somnambul 

Forfotea hoinar,

Căutându -și cuibul 

Din gândul solitar.

Prin ecou răzbate 

Un suflet rătăcit,

Rupt pe jumătate,

Jelea pe cel iubit...

Crezi că n-ai iubit vreodată

Cum pe ea o mai iubești.

Dulce, caldă și-adorată

Ca și floarea ce-o privești.

Seara când te culci și somnul

Ce se așterne peste gene,

Tot la ea îți zboară gândul

Și tot sufletul tău geme.

Ai dori să fi covor de flori

Ea mereu pe el să se-aplece.

Zvonul în spectru de culori

Ca să spună cine o place.

Pe cer luna palidă te-mbie

Luminoasă să o privești.

Păsărelele te-ncântă,

Ciripind să tot iubești.

Dară toate trec pe lături

Fără chiar să vezi că ochii

N-au zărit că sunt alături,

Și gândind, te prind iar zorii.

Draga mea,Claudia!

Poate toate lucrurile care se întâmplă în viața mea se întâmplă cu un motiv.
Știu ca toate care s au întâmplat sunt nu mai vina mea.
Dar iubesc faptul ca te am cunoscut și m ai făcut să zâmbesc atât puțin cat a fost pentru ca mă gândeam ca vom fi împreună.
Ești atât de bună la suflet și atât de frumoasă în cat nu mi ajunge să scriu pentru câte calități ai.
Eu știu ca nu ești o fată pentru mine.
Nci eu îi sunt un băiat pentru tine.
Nu am ce să îți ofer ca să pot să te fac fericită.
De fie care dată când intri în încăpere mă faci să mă simt bine și să uit de tot dezastrul din viața mea.
Dar apoi când pleci mă simt cel mai singur om din lume.
Mă uit la tine și te privesc de parcă tu ești singurul meu scop pentru care mai respir și pentru care ar trebui să mulțumesc lu Dumnezeu.
M am schimbat foarte mult.recunosc asta.
Sunt foarte trist de o prioada foarte lungă de timp.
Nu îmi găsesc de lucru și tata este bolnav.
Nu ai idee cat aș putea să dau doar pentru o îmbrățișare de la tine ca să simt ca nu e totu atât de rău pe lume.
Știu ca ești cu cineva care te face fericită și tu îl faci pe el rândul tău.
Iubesc să te văd când razi sau zâmbești chiar dacă nu eu sunt motivul fericirii tale.
Știu ca de multe ori te am deranjat..
Dar eram puțin trist și voiam să vorbesc cu tine ca să pot uita măcar pentru un minut ce se întâmplă în viața mea.
Mă bucur atât de mult ca te am cunoscut și ca am simțit pentru prima oară în viața mea cum e să fi îndrăgostit.
M-ai făcut să realizez ca cel
Mai important lucru în viață este să ai pe cineva care ar plânge dacă tu ai fi trist.
Care ține la tine poate mai
Mult decât la el.
Faptul ca mi am făcut vise și planuri cu tine a fost un gest extrem de copilăros și imatur.
Ca nu voi fi cu tine asta știu ca nu se va întâmpla.
Dar să te iubesc și să mă gândesc la tine din asta nu mă voi opri.

Poate ca am multe regrete în viața mea.
Dar tu ești cel mai mare regret al meu
Regret atât de mult ca nu pot fi destul de bun pentru tine.
Dar vreau să îți mulțumesc!
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat să te privesc în ochii.
Vreau să iti mulțumesc ca ai vorbit cu mine.
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat sa te vad chiar și atunci când te am deranjat.
Iubesc viața asta ciudată care este plină de tine.
Viața asta care a făcut ca visul
Meu să fie să împodobesc un brad de Crăciun cu tine..
Sau să te văd în fiecare dimineața când mă trezesc..
Ciudat ca acel băiat care este cu tine îmi trăiește visurile..
Nu știu dacă în altă viață voi mai da de tine dar totuși sper să am dreptul la o dorință.
O lungă perioadă de timp am simțit ca am fost creat doar să te iubesc.
Erai în capul meu pe timp de zi
Erai în visele mele atunci cand adormeam.
Te am văzut când mă apropiam de tine cum voiai să pleci și simțeam cum mi se frânge inima.
Să vezi cum deranjezi singura persoană care te mai face să zâmbești..
Chiar e ceva ce doare..
Multă lume mi-a spus să te las în pace pentru ca oricum nu sunt bun pentru tine.
Așa ca am încercat să mă angajez ca să mă pot schimba măcar puțin în ochii tăi.
Era extrem de greu acolo dar faptul ca atunci când terminam veneam la tine să îți aduc dulciuri asta mă făcea să uit cat de groaznic era acolo.
Am vrut să plec din prima zi..
Dar știam că trebuie să încerc să mă schimb pentru tine ori cat de greu ar parea..
Am un mare regret ca te am cunoscut prea târziu..
Am încercat să mă schimb în ochii tăi dar cred ca în loc să fac mai
Mult bine am făcut mai mult rău.
Poate ca sunt doar un nimeni care s a îndrăgostit..
Poate ca știam ca nu am nici o șansă de când m am uitat în ochii tăi..
Dar am știut ca o sa încep să te iubesc cu fie care zi care trecea.
Mi aș dori să te părăsesc chiar dacă nu am fost niciodată împreună..dar să ști ca florile pe care eu ți le-am dat au fost din toată inima..
Și nu ți le am dat ca să te impresionez,ți le am dat ca să ști ca mai există cineva care vede cat de frumosa și cat de specială ești.
Iartă mă pentru zilele în care te am privit ca pe ultima floare din grădina mea..
Sunt zile în care te văd și zile care nu știu nimic de tine.
Aș vrea să cred ca a fost doar un vin și de fapt nici măcar nu știu cum te cheamă.

Îmi pare rău pentru deranj..
Ești chiar dacă nu crezi singur lucru care m a făcut să zâmbesc cu adevărat în acești 27 de ani..
Încă odată îmi pare rău pentru deranj..
Dar te iubesc și nu vei afla asta niciodată.
Te iubesc Claudia!
Îți mulțumesc pentru zâmbet..

Te iubesc" nu, nu o faci 

Căci poți sa te culci chiar daca-s suparata

"Încerc sa ma schimb" Dar când vorbim tu doar taci 

Cum poți spune ca m ai iubit vreodată?

Nu-mi ști floarea preferata

Și nici măcar nu te strofoci sa mi-o aduci 

Spui mereu " iar ești suparata"

Doar acuzații poți sa îmi arunci

"Te iubesc" Dar e totul numai despre tine

Și când aduc vorba de ce simt nu-s mulțumită 

Nu te ai gândit măcar o data la mine 

"E vina mea" ,chiar daca-am fost mereu ranita

Și pui ca te schimbi, iar eu naiva te am crezut 

As vrea sa spun ca vreau sa fie totul ca la început 

Însă niciodata n-a fost vorba de ce ai facut 

Pentru ca niciodată sa faci ceva n-ai vrut 

"Te iubesc" dar din partea ta aud doar scuze

Mereu ce faci trebuie iertat 

Pe tine n are voie nimeni sa te-acuze 

Chiar dacă tot ce pui sunt cuvinte fără rezultat.

Dar tine minte și baga la cap 

Căci "Te iubesc" nu tine-o vesnicie 

Și cand din bucla asta de a te iertat am sa scap

Am sa ma asigur sa nu mai auzi de mine.

Scrie-mi povești,

Scrie-mi povești!

Să văd cine ești!

Foc și paie să te spulberi, 

Inima să n-o mai superi.

Fumul greu și minuțios

M-au lăsat într-un prisos.

Scrie-mi povești,

Scrie-mi povești!

Să cred ce-ți dorești.

Arăta-te-ai chiar acum, 

Pe-un buștean la mal de râu.

C-o cunună albă-n poale,

Ca să-ți pun în păr o floare.

Scrie-mi povești,

Scrie-mi povești!

Să știu cum mai ești.

Nu-i cer nimic lui Dumnezeu,

Doar clipa-n care te-am zărit,

Pe-o bancă-n parc, să se repete

De s-ar putea la infinit.

Nu vreau averi să-mi dea defel,

Doar ziua când te-am sărutat,

Sub un salcâm în miez de mai,

Să se reîntoarcă neîncetat.

Şi nu vreau gloria cea deşartă,

Doar vara-n care te-am iubit,

La malul mării lângă valuri,

S-o retrăiesc la nesfârşit.

Am să te port femeie

În inimă mereu,

Te voi purta o viaţă

Aici în pieptul meu.

Şi dincolo de viaţă,

În trupul meu cel mort,

Te voi purta şi acolo,

În oase am să te port.

Şi dincolo de oase,

La fel te voi purta,

Vei fi pe mai departe

În praful meu de stea.

Şi dincolo de praful

Şi pulberea din mine,

Te voi purta-n poeme,

În versuri şi în rime.