Tot neamul meu...
Tot neamul meu e acuma sub lut,
Iar când păşesc e un pas peste tata,
De aceea mă aplec spre pământ să ascult,
Ce-mi zic străbunii şi care mi-e soarta.
Tot neamul meu e acuma sub iarbă,
Iar când păşesc o mângâi pe mama,
Sângele-n trup începe să-mi fiarbă,
Treptat înverzesc şi nu îmi dau seama.
Tot neamul meu e acuma în cer,
Iar când privesc sus, cineva mă priveşte,
Un semn dintr-o stea îmi apare stingher,
Şi simt cum în trup o celulă-mi sclipeşte.
Tot neamul meu e acuma în mine,
Şi-mi strigă din pământ, din ceruri înalte,
Când moartea va veni nefiresc şi la tine,
Prin pruncii tăi, să ne duci mai departe.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 23 сентября 2023
Added in favorites: 1
Views: 256
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Preaplin
Poem: Iluzii
A fost lansată o nouă carte din colecția „Compozitorii Moldovei”. E despre Gheorghe Mustea
Poem: De la o vreme
Poem: Am scris...
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Aș vrea
Poem: La revedere
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie