Tot neamul meu...
Tot neamul meu e acuma sub lut,
Iar când păşesc e un pas peste tata,
De aceea mă aplec spre pământ să ascult,
Ce-mi zic străbunii şi care mi-e soarta.
Tot neamul meu e acuma sub iarbă,
Iar când păşesc o mângâi pe mama,
Sângele-n trup începe să-mi fiarbă,
Treptat înverzesc şi nu îmi dau seama.
Tot neamul meu e acuma în cer,
Iar când privesc sus, cineva mă priveşte,
Un semn dintr-o stea îmi apare stingher,
Şi simt cum în trup o celulă-mi sclipeşte.
Tot neamul meu e acuma în mine,
Şi-mi strigă din pământ, din ceruri înalte,
Când moartea va veni nefiresc şi la tine,
Prin pruncii tăi, să ne duci mai departe.
Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 23 сентября 2023
Added in favorites: 2
Views: 543
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Colega mea!
Poem: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în engleză
Judith Kerr, autoarea seriei de cărţi pentru copii dedicate pisicii Mog, A MURIT
Poem: Te caut în fiecare apus de soare
Poem: Scăpa - ne doamne de rău
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: DEPRESIE
Poem: reverii/3
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO