Tot neamul meu...
Tot neamul meu e acuma sub lut,
Iar când păşesc e un pas peste tata,
De aceea mă aplec spre pământ să ascult,
Ce-mi zic străbunii şi care mi-e soarta.
Tot neamul meu e acuma sub iarbă,
Iar când păşesc o mângâi pe mama,
Sângele-n trup începe să-mi fiarbă,
Treptat înverzesc şi nu îmi dau seama.
Tot neamul meu e acuma în cer,
Iar când privesc sus, cineva mă priveşte,
Un semn dintr-o stea îmi apare stingher,
Şi simt cum în trup o celulă-mi sclipeşte.
Tot neamul meu e acuma în mine,
Şi-mi strigă din pământ, din ceruri înalte,
Când moartea va veni nefiresc şi la tine,
Prin pruncii tăi, să ne duci mai departe.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 23 сентября 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 255
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Pământul tău
Поэма: Schimbul de noapte
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Поэма: ,,Nu te enerva" în olandeză
Поэма: Doi,noi doi
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
Поэма: Demon și inger
Поэма: "Colinda ANAF 2024"
Lanţul Cărtureşti intră pe piaţa din Republica Moldova cu o librărie