Tot neamul meu...
Tot neamul meu e acuma sub lut,
Iar când păşesc e un pas peste tata,
De aceea mă aplec spre pământ să ascult,
Ce-mi zic străbunii şi care mi-e soarta.
Tot neamul meu e acuma sub iarbă,
Iar când păşesc o mângâi pe mama,
Sângele-n trup începe să-mi fiarbă,
Treptat înverzesc şi nu îmi dau seama.
Tot neamul meu e acuma în cer,
Iar când privesc sus, cineva mă priveşte,
Un semn dintr-o stea îmi apare stingher,
Şi simt cum în trup o celulă-mi sclipeşte.
Tot neamul meu e acuma în mine,
Şi-mi strigă din pământ, din ceruri înalte,
Când moartea va veni nefiresc şi la tine,
Prin pruncii tăi, să ne duci mai departe.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 23 septembrie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 263
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Dialog
Poem: Mult, multe!
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: Mulțumesc
Poem: Chemare
Descoperiți poezii.online!
Poem: Iubirea mea pierdută!
Poem: Cum fără…
Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru