S-a făcut așa târziu...
Nu mai suflă vântu-n pânze,
Ci vâslesc mereu din greu,
Toamna dorm pe pat de frunze,
Învelit în curcubeu.
Norul umbră nu-mi mai face,
În răcoare mă visez,
Stau ca puiul în găoace,
Și aștept să eclozez.
În văzduhuri uliul țipă,
Se rotește vreme lungă,
Viața mi-o adun în pripă,
Moartea trebuie s-ajungă.
Se bat cuiele-n sicriu,
Numai ploaia mă mai plânge,
S-a făcut așa târziu...
Vântul suflă iar în pânze.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Noapte albă
Poem: Eu....
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna
Poem: Bătrânica hoață în germană
Poem: Poate apari...
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Déjà vu
Poem: Nostalgie
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene