Scrisoarea a ||| a
De-ai fi, iubito, o clipă numai a mea,
Ai fi aripile ce mă ridică până-n rai,
Sau îmi poți fi pământul ce se destramă,
Ce mă trage adânc în negura propriului iad.
Privesc dintr-un tăiș de lumină palidă,
Cum emoțiile se scaldă ușor în adierea iubirii,
Se îmbrățișează, se sărută în ecouri mute,
Pe când natura în jur tace, părăsită de cuvinte.
De mă cauți, aici, între vis și realitate, rătăcesc,
Între ideal și dorința ce ușor mi se pierde,
Căci în îmbrățișarea ta, iubito,
Încerc să-mi găsesc calea, cu sufletul ce piere.
Fiecare clipă petrecută cu tine în dorință
Este un sărut dat umbrei ce mă amăgește
Și în această tăcere profundă,
Ne regăsim, doar ca din nou a ne pierde…
Category: Love poems
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 18 августа 2024
Views: 210