Scrisoarea a ||| a
De-ai fi, iubito, o clipă numai a mea,
Ai fi aripile ce mă ridică pana in rai,
Sau imi poti fi pământul ce se destramă,
Ce mă trage adânc în negura propriului iad.
Privesc dintr-un tăiș de lumină palidă,
Cum emoțiile se scaldă ușor în adierea iubirii,
Se îmbrățișează, se sărută în ecouri mute,
Pe când natura în jur tace, părăsită de cuvinte.
De ma cauti, aici, între vis și realitate, rătăcesc,
Între ideal și dorința ce usor mi se pierde,
Căci în îmbrățișarea ta, iubito,
Incerc sa-mi gasesc calea,cu sufletul ce piere
Fiecare clipă petrecută cu tine în dorință
Este un sărut dat umbrei ce ma amageste
Și în această tăcere profundă,
Ne regăsim, doar ca din nou a ne pierde...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Timpule,dă-mi un răgaz
Poem: Calul de pluș
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: A fost odată
Poem: masurarea
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Poem: Te vreau
Poem: O poveste de iubire de Denis Pușcașu
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase