Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Incorect...
Poem: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Lângă ea!
Poem: Ochii tăi doi licurici
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Sedus
Poem: Acelaşi sârşit
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame