Cerul
Sub cerul instelat, un dor nemărginit,
Stelele dansează-n ritmuri de lumină,
Și vântul lin se-așterne în grădină,
Eu te privesc, pierdut, îndrăgostit.
În nopți linistite, timpul s-a oprit,
Cu ochii tăi în suflet să alinte,
Iar inima în șoapte să mă-mbline,
Simt universul cum m-a copleșit.
De dorul tău, în mine tot s-a frânt,
Și timpul pare veșnic ne-nceput,
În visul meu, rămâi ca la-nceput,
Când lumea toată era doar un cuvânt.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Incorect...
Poem: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Lângă ea!
Poem: Ochii tăi doi licurici
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Sedus
Poem: Acelaşi sârşit
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame