Cerul
Sub cerul instelat, un dor nemărginit,
Stelele dansează-n ritmuri de lumină,
Și vântul lin se-așterne în grădină,
Eu te privesc, pierdut, îndrăgostit.
În nopți linistite, timpul s-a oprit,
Cu ochii tăi în suflet să alinte,
Iar inima în șoapte să mă-mbline,
Simt universul cum m-a copleșit.
De dorul tău, în mine tot s-a frânt,
Și timpul pare veșnic ne-nceput,
În visul meu, rămâi ca la-nceput,
Când lumea toată era doar un cuvânt.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Șase decenii-n urmă
Poem: Din când în când
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Baiatul meu
Poem: Hai cântă mutule
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Poem: raza mea
Poem: Iartă-mă
Cea mai veche lucrare de literatură