Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Romina Pop
Data postării: 17 septembrie 2024
Vizualizări: 302
Poezii din aceiaşi categorie
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Am să îți dau..
Am să îti dau luna, dar să nu mai cauti stele
Am să îti dau mâna mea, să nu mai atingi altele
Am să îti dau toate culorile
Dar sa nu le dai pe simple nuante
Am sa iti dau chiar si soarele
Să nu îl stingi vreodată..
Am să îti dau si sufletul
Ca de fiecare dată..
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Despre el
De pe cer as lua o stea
Sa o pun în palma ta
Sa iti spun cât te iubesc
Nu vreau sa te părăsesc
Esti ca o floare de cais
Ca un fluture în vis
Esti răsărit în miez de vara
Te vreau în fiecare seara
Ochi frumoși ca marea
Când vine inserarea
Ca ma cuprinzi usor
Suflet plin de dor
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Noaptea
Cand viata perfecta nu-i ceea ce pare
Si simpla existenta e pusa la grea incercare,
Regretele zilei noaptea asteapta,
Intunericul sa acopere o existenta nedreapta.
Caci noaptea era plina de vise-nghetate,
Menite sa umple adanca pustietate.
Acum se-aud in soapta rugaciuni disperate,
Sa treaca iubirea, sa se vindece toate!
Sa treaca iubirea si durerea din glas,
Caci fara iubire nimic n-a ramas.
Ramane speranta ca si durerea dispare,
Ca-l doare si-n vise, ca nu te mai are.
NATURA ÎN PRIMĂVARĂ
Oare pentru a câta oară,
Intru-în casă ies afară
Închid ușa și-o deschid
Parcă mă strânge un zid.
Soarele privește blând,
Are el ceva în gând,
Raza lui deschide căi
De la munte până-n văi.
Mii și mii de gândăcei,
Fac curat în case mici
Cu iarna au terminat,
Nu e timp nici de cântat.
Gospodarii-is prin ogradă,
Toatâ lumea are treabă
Primăvara se arată
De la culme până-n baltă.
Natura-i toată înflorită
Ca o inimă de fată;
Primăvara poartă ie
Și flori vii la pălărie.
Am să îți dau..
Am să îti dau luna, dar să nu mai cauti stele
Am să îti dau mâna mea, să nu mai atingi altele
Am să îti dau toate culorile
Dar sa nu le dai pe simple nuante
Am sa iti dau chiar si soarele
Să nu îl stingi vreodată..
Am să îti dau si sufletul
Ca de fiecare dată..
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Despre el
De pe cer as lua o stea
Sa o pun în palma ta
Sa iti spun cât te iubesc
Nu vreau sa te părăsesc
Esti ca o floare de cais
Ca un fluture în vis
Esti răsărit în miez de vara
Te vreau în fiecare seara
Ochi frumoși ca marea
Când vine inserarea
Ca ma cuprinzi usor
Suflet plin de dor
Alte poezii ale autorului
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Frica de abandon
În noaptea adâncă, singurătatea mă strigă,
Privesc în gol, îmi simt inima grea.
Frica de a fi lăsată în urmă, mereu mă bântuie,
Și mă împinge să fac greșeli in viața mea.
Fiecare pas pare să mă ducă către eșecul meu,
Și greșelile, regretele mă obsedează..
În lumea gândurilor, pierdută eu rătăcesc.
Drumul spre lumină, un mister devine,
Fiecare pas mă duce spre-ntuneric,
În valul de amărăciune și dorințe ce nu se împlinesc.
În clipele de neputință, sufletul e prizonier,
Universul meu, neînțeles și mut,
Dansând cu frica, pierdut printre umbre,
Căutând salvare, dar găsind doar abis.
Cu inima grea și lacrimi ce ard,
Îmi pierd sufletul într-un dans al pierderii și fricii,
Frica de abandon mă-ngenunchează, dar nu mă-nfrânge,
În lumea mea sumbră, unde durerea își lasă semnătura sinistră.
Tu
În ochii tăi găsesc lumina ce-mi dă speranța,
iubirea noastra ce strălucește ca o aura sublimă.
În fiecare zi, în sufletul meu izbucnește valsul
când mă gândesc la tine,iubirea mea cea divină.
Cuvintele tale îmi alină sufletul cu tandrețe
și fiecare gest mă face să mă simt specială. În preajma ta, timpul își pierde noțiunea de măsură,
și sufletul meu se deschide în a ta prezență magicală.
tu ești răsăritul ce-mi luminează diminețile,
și apusul ce-mi aduce liniștea în serile întunecate.
Cu fiecare bătaie a inimii mele, îți aduc slavă,
pentru că ești izvorul iubirii ce mă hraneste și mă-nalță.
În brațele tale găsesc adăpostul ce-mi alină ranile,
pe care-l căutam toată viața.
Și în săruturile tale descopăr întreg universul.
Tu ești visul ce-mi colorează zilele cu bucurie,
și iubirea ce-mi dă puterea să zbor către eternitate,
cu tine,
cu dragoste..
Dorul
O umbra trece lin pe langa prag,
În taină-și poartă pașii pe alei,
Un vechi parfum ramas dintr un șirag,
De vise-nchise între foi de tei
E glasul mut ce l port adânc în piept,
Și ascult chemarea noptilor tacute,
Un nor pe cer ce pare ca aștept,
Din zori închise-n zilele pierdute
Prin colturi moi, adie gândul dus,
Ca frunza-n vântul care o rătăcește,
Un timp ascuns, căzut de mult de sus,
Dar încă-n minte parcă se trezește.
Pe un drum ascuns, pășește visul stins,
Și ochii s marea unui dor ce-apasă,
În fiecare clipă ce s-a prins,
De-un loc pierdut, ce încă mă apasă.
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
Cerul
Sub cerul instelat, un dor nemărginit,
Stelele dansează-n ritmuri de lumină,
Și vântul lin se-așterne în grădină,
Eu te privesc, pierdut, îndrăgostit.
În nopți linistite, timpul s-a oprit,
Cu ochii tăi în suflet să alinte,
Iar inima în șoapte să mă-mbline,
Simt universul cum m-a copleșit.
De dorul tău, în mine tot s-a frânt,
Și timpul pare veșnic ne-nceput,
În visul meu, rămâi ca la-nceput,
Când lumea toată era doar un cuvânt.
Dragostea cea mare
În lumea noastră, iubirea strălucește,
Cu fiecare clipă, mai mult crește.
În ochii tăi, o lumină arzătoare,
Îmi spune că ești dragostea cea mare.
Prin vântul blând, pe câmpuri de dor,
Iubirea noastră curge, ca un izvor.
În fiecare atingere, în fiecare sărut,
Simt că iubirea noastra strabate tot mai mult.
Pe calea noastra, impreuna am pornit
Ca doi copii noi am devenit.
În lumina zorilor și sub cerul senin,
Destinele noastre se unesc, fără sfârșit, divin.
Frica de abandon
În noaptea adâncă, singurătatea mă strigă,
Privesc în gol, îmi simt inima grea.
Frica de a fi lăsată în urmă, mereu mă bântuie,
Și mă împinge să fac greșeli in viața mea.
Fiecare pas pare să mă ducă către eșecul meu,
Și greșelile, regretele mă obsedează..
În lumea gândurilor, pierdută eu rătăcesc.
Drumul spre lumină, un mister devine,
Fiecare pas mă duce spre-ntuneric,
În valul de amărăciune și dorințe ce nu se împlinesc.
În clipele de neputință, sufletul e prizonier,
Universul meu, neînțeles și mut,
Dansând cu frica, pierdut printre umbre,
Căutând salvare, dar găsind doar abis.
Cu inima grea și lacrimi ce ard,
Îmi pierd sufletul într-un dans al pierderii și fricii,
Frica de abandon mă-ngenunchează, dar nu mă-nfrânge,
În lumea mea sumbră, unde durerea își lasă semnătura sinistră.
Tu
În ochii tăi găsesc lumina ce-mi dă speranța,
iubirea noastra ce strălucește ca o aura sublimă.
În fiecare zi, în sufletul meu izbucnește valsul
când mă gândesc la tine,iubirea mea cea divină.
Cuvintele tale îmi alină sufletul cu tandrețe
și fiecare gest mă face să mă simt specială. În preajma ta, timpul își pierde noțiunea de măsură,
și sufletul meu se deschide în a ta prezență magicală.
tu ești răsăritul ce-mi luminează diminețile,
și apusul ce-mi aduce liniștea în serile întunecate.
Cu fiecare bătaie a inimii mele, îți aduc slavă,
pentru că ești izvorul iubirii ce mă hraneste și mă-nalță.
În brațele tale găsesc adăpostul ce-mi alină ranile,
pe care-l căutam toată viața.
Și în săruturile tale descopăr întreg universul.
Tu ești visul ce-mi colorează zilele cu bucurie,
și iubirea ce-mi dă puterea să zbor către eternitate,
cu tine,
cu dragoste..
Dorul
O umbra trece lin pe langa prag,
În taină-și poartă pașii pe alei,
Un vechi parfum ramas dintr un șirag,
De vise-nchise între foi de tei
E glasul mut ce l port adânc în piept,
Și ascult chemarea noptilor tacute,
Un nor pe cer ce pare ca aștept,
Din zori închise-n zilele pierdute
Prin colturi moi, adie gândul dus,
Ca frunza-n vântul care o rătăcește,
Un timp ascuns, căzut de mult de sus,
Dar încă-n minte parcă se trezește.
Pe un drum ascuns, pășește visul stins,
Și ochii s marea unui dor ce-apasă,
În fiecare clipă ce s-a prins,
De-un loc pierdut, ce încă mă apasă.
Sufletul pereche
Încă te caut, deși e târziu,
În visele-n care te chem înapoi,
Tu, suflet pierdut, dar mereu viu,
Rămâi în inima mea de-amândoi.
Oricât de departe, tu ești al meu,
Și timpul nu poate iubirea s-o șteargă,
În fiecare dor, tot a ta sunt eu,
Deși ești departe și totuși te leagă.
Nu pot renunța, nu pot să mă-mpac,
Cu gândul că nu vei mai fi lângă mine,
Ești rana ce doare, dar nu pot să tac,
Căci inima mea încă plânge de tine.
Cerul
Sub cerul instelat, un dor nemărginit,
Stelele dansează-n ritmuri de lumină,
Și vântul lin se-așterne în grădină,
Eu te privesc, pierdut, îndrăgostit.
În nopți linistite, timpul s-a oprit,
Cu ochii tăi în suflet să alinte,
Iar inima în șoapte să mă-mbline,
Simt universul cum m-a copleșit.
De dorul tău, în mine tot s-a frânt,
Și timpul pare veșnic ne-nceput,
În visul meu, rămâi ca la-nceput,
Când lumea toată era doar un cuvânt.