ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 11 noiembrie
Vizualizări: 33
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: O poveste de Crăciun
Poem: ACEASTĂ MINUNE
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Sunt
Poem: Gânduri nespuse
Care sunt cele mai bune cărți scrise în Moldova în 2018, potrivit Uniunii Scriitorilor
Poem: Câine
Poem: Nuteam
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO