ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 11 noiembrie
Vizualizări: 54
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Tu
Poem: Labirint
Legendarul compozitor italian Ennio Morricone a împlinit 90 de ani
Poem: Speranță
Poem: Catargul în jertfire
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: În vizită la sufletul meu
Poem: ANOTIMP
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani