ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Un pahar cu vorbe dulci
Poem: Cireșul
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Nu ne-am fi așteptat în suedeză
Poem: Dorinţă
Eveniment inedit la Biblioteca Națională. A fost lansată cartea BUNELOR MANIERE
Poem: Vinovată vină
Poem: Crima de a fi om îndrăgostit
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere