ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Grosso modo
Poem: Un an mai bun
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Poem: Cu moartea vreau să mă însor acum
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 13. Fata cu coroniță
Care e prima bibliotecă agricolă digitală din Moldova
Poem: Alchimistul
Poem: Mama🤗
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?