Pentru el
Cu ochii tăi căprui
În viața mea apărui,
Defapt cred că erau aproape negri
Dar niciodată nu i-am simțit acri.
Vocea ta, ah, o frumusețe
Vorbele le scoteai cu delicatețe.
Și inima a început să-mi tresară,
Când te-am auzit vorbind prima oară.
Atitudinea ta așa de matură
Mă făcea să am temperatură.
Căci nu am întâlnit pe nimeni altcineva
Care să mă facă să mă simt așa.
A trecut mult timp decând te-am cunoscut
Și încă țin la tine mult.
Poate că sunt puțin obsedată
Dar să știi că m-ai făcut cea mai fericită fată.
Poems in the same category
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
🎤 Et si tu n'existais pas în spaniolă
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Y si tú no existieras
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro
Y si tú no existieras
Dime, ¿para quién existiría yo?
Transeúntes dormidas en mis brazos
Que no amaría nunca
Y si tú no existieras
No sería más que otro punto
En este mundo que viene y que va
Me sentiría perdido
Te necesitaría
Y si tú no existieras
Dime, ¿cómo existiría yo?
Podría parecer yo
Pero no sería cierto
Y si tú no existieras
Creo que habría encontrado
El secreto de la vida, el porqué
Simplemente para crearte
Y para verte
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro.
Vagabond
M-am adăpat din fântâna durerii
Am sorbit fagurele dragostei cu dulceața mierii
Brazde am croit prin inimi înghețate
Ce acum știu să râdă,să plângă,să meargă mai departe.
Tu,Lord în fapt,ca spirit și aspect
În societate nu ai loc și nu primești respect
Cu ochii sufletului te pătrund
Cu speranță și lumină, ființa îți inund.
Pe oricine în cale ți-a ieșit, ai ajutat
Prea mulți, la încercare,te-au abandonat
Bucăți din tine pentru ei ai rupt
Pentru a ta salvare,cu karma lupt.
Crezi că din întâmplare noi noi ne-am întâlnit?
Sute de încarnări trecute ca frații ne-am iubit
Să îți fiu scut,pavăză,intuiția mă îndeamnă
Îți spui "vagabond",pentru mine,rege fără regat înseamnă.
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
🎤 Et si tu n'existais pas în spaniolă
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Y si tú no existieras
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro
Y si tú no existieras
Dime, ¿para quién existiría yo?
Transeúntes dormidas en mis brazos
Que no amaría nunca
Y si tú no existieras
No sería más que otro punto
En este mundo que viene y que va
Me sentiría perdido
Te necesitaría
Y si tú no existieras
Dime, ¿cómo existiría yo?
Podría parecer yo
Pero no sería cierto
Y si tú no existieras
Creo que habría encontrado
El secreto de la vida, el porqué
Simplemente para crearte
Y para verte
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro.
Vagabond
M-am adăpat din fântâna durerii
Am sorbit fagurele dragostei cu dulceața mierii
Brazde am croit prin inimi înghețate
Ce acum știu să râdă,să plângă,să meargă mai departe.
Tu,Lord în fapt,ca spirit și aspect
În societate nu ai loc și nu primești respect
Cu ochii sufletului te pătrund
Cu speranță și lumină, ființa îți inund.
Pe oricine în cale ți-a ieșit, ai ajutat
Prea mulți, la încercare,te-au abandonat
Bucăți din tine pentru ei ai rupt
Pentru a ta salvare,cu karma lupt.
Crezi că din întâmplare noi noi ne-am întâlnit?
Sute de încarnări trecute ca frații ne-am iubit
Să îți fiu scut,pavăză,intuiția mă îndeamnă
Îți spui "vagabond",pentru mine,rege fără regat înseamnă.
Other poems by the author
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Viclenia Îndoielii
Am început sa idealizez iubirea
Dându-i substanța făurită-n moarte,
Ca un fier ce se îneacă
Prin flăcări zgomotoase!
O privesc scârbit și hedonist,
Ca o singură consecință
A unei suferințe înșelătoare!
Observ timpul cum îmi scurge
Clepsidra spartă într-un spațiu umed,
Părând totul dizolvat
Prin cioburile sângerii
A unei patimi universale,
Fără să mai cunoască vreun atribut.
Pierderi infinite,
Lăsate concise
Într-un minimalism dependent.
Prea multe răni într-o luptă neclară
Ce-și are rezumatul într-un pumn de țărână.
Ne-am desprins dureros,
Fără vreo hartă sau vreo busolă
Compasul rămânând neutru.
O lume confuză,
Nimic special,
Ce-și așteaptă călăul
Cu fața descoperită.
Pan’ la pedeapsă
Drumul e lung,
Când judecata se plimbă
Într-un viitor trecut.
Prezentul e vis!
Iar clipa-i vândută,
Nimic nu a fost,
Deși tot este acum!
Aștept să clipesc
In iadul edenic,
Nepăsător întrebând,
Din ce parte să mușc?
Drăguț A.V.
Singurătatea care arde că o torță
În fumul dens al serii stinse,
Se-nvârte gândul obosit,
Din scrum de vise neatinse,
Se naște-un dor necontenit.
Tăcerea curge printre vene,
Ca un lichid încet, amar,
Și nopțile se fac perene,
Când nici un glas nu-i pe hotar.
Pe geamuri plouă cu uitare,
Se-ntinde cerul ca un sloi,
Iar eu, sub norii de-ntrebare,
Îmi număr pașii către ploi.
Fumez din umbra mea subțire,
Din gândul greu și-nsângerat,
Și mă topesc în amintire,
Ca fumul ce s-a destrămat.
Dar poate mâine, prin ceață,
Va trece-o rază, fără rost,
Și-n scrum de singură speranță,
Se va apr
inde-un vis ce-a fost.
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
Efectiv ce mi-a trecut prin minte, la primă mână
Îmi vine în minte un singur lucru
Să scriu orice
Încerc o poezie
Dar fără rimă
Doar niște cuvinte
Aruncate pe-o hârtie
.
Sunt la Litere
Și ce? Nu știu să scriu
Ce știu să fac?
Nu mă cunosc deloc
Nu știu ce-mi place
Sau de cine
N-am nicio idee
Dar dacă o sa aflu
O să vă spun
.
Am văzut că poeziile contemporane
Nu au rimă, sunt mai bune fără
Așa că încerc și eu
Până la urmă
Nu-s poetă
Dar ar suna bine să mi se spună de mâine
Poeta Daria, să trăiți!
.
Cică îți trebuie vocabular bogat
Să scrii o poezie
Și-ți trebuie și talent
Acum lucrurile au sens
De-asta nu-mi iese mie nicio poezie
.
Ce amuzant ar fi
Să le arăt prietenelor
Aceste cuvinte aruncate pe hârtie
Le-ar numi poezii
Măcar aș râde
.
Am mai scris niște poezii
Acum ceva timp
Parcă erau mai bune
Asta este
Timpul trece
Lucrurile se schimbă
Poate peste un an
Voi scrie mai bine
.
Acum că le-am împărtășit cu voi,
Nu-mi tăiați elanul
Știu ca nu scriu bine
Dar măcar
Știu sigur un lucru
Că-s făcute de mine
.
Terapie sau somn?
Terapie prin somn!
Măcar nu costă bani
Recomand 8 ore pe noapte
Sau cât vreți
Până la urmă
E viața voastră
Voi o dormiți.
.
Peste sub
Șed sub mare norii grei
Cei slăviți chiar și de zei
Stai cu sufletul tău rupt
De zidirea cea de sus
Nu mă uiți dar te repezi
Să Golești al lunii soare
Ce plutește peste mare
Și aștepți lângă grămezi
Stâlpul greu de lângă tine
E legat cu sfori divine
De un om ce te întreabă
"Când mai vii și tu odată?"
Ah!Ce ființă
Ah!Ce greu
Mă apropii eu de tine
Dar tu pleci,mă lași în groapă
Viclenia Îndoielii
Am început sa idealizez iubirea
Dându-i substanța făurită-n moarte,
Ca un fier ce se îneacă
Prin flăcări zgomotoase!
O privesc scârbit și hedonist,
Ca o singură consecință
A unei suferințe înșelătoare!
Observ timpul cum îmi scurge
Clepsidra spartă într-un spațiu umed,
Părând totul dizolvat
Prin cioburile sângerii
A unei patimi universale,
Fără să mai cunoască vreun atribut.
Pierderi infinite,
Lăsate concise
Într-un minimalism dependent.
Prea multe răni într-o luptă neclară
Ce-și are rezumatul într-un pumn de țărână.
Ne-am desprins dureros,
Fără vreo hartă sau vreo busolă
Compasul rămânând neutru.
O lume confuză,
Nimic special,
Ce-și așteaptă călăul
Cu fața descoperită.
Pan’ la pedeapsă
Drumul e lung,
Când judecata se plimbă
Într-un viitor trecut.
Prezentul e vis!
Iar clipa-i vândută,
Nimic nu a fost,
Deși tot este acum!
Aștept să clipesc
In iadul edenic,
Nepăsător întrebând,
Din ce parte să mușc?
Drăguț A.V.
Singurătatea care arde că o torță
În fumul dens al serii stinse,
Se-nvârte gândul obosit,
Din scrum de vise neatinse,
Se naște-un dor necontenit.
Tăcerea curge printre vene,
Ca un lichid încet, amar,
Și nopțile se fac perene,
Când nici un glas nu-i pe hotar.
Pe geamuri plouă cu uitare,
Se-ntinde cerul ca un sloi,
Iar eu, sub norii de-ntrebare,
Îmi număr pașii către ploi.
Fumez din umbra mea subțire,
Din gândul greu și-nsângerat,
Și mă topesc în amintire,
Ca fumul ce s-a destrămat.
Dar poate mâine, prin ceață,
Va trece-o rază, fără rost,
Și-n scrum de singură speranță,
Se va apr
inde-un vis ce-a fost.
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
Efectiv ce mi-a trecut prin minte, la primă mână
Îmi vine în minte un singur lucru
Să scriu orice
Încerc o poezie
Dar fără rimă
Doar niște cuvinte
Aruncate pe-o hârtie
.
Sunt la Litere
Și ce? Nu știu să scriu
Ce știu să fac?
Nu mă cunosc deloc
Nu știu ce-mi place
Sau de cine
N-am nicio idee
Dar dacă o sa aflu
O să vă spun
.
Am văzut că poeziile contemporane
Nu au rimă, sunt mai bune fără
Așa că încerc și eu
Până la urmă
Nu-s poetă
Dar ar suna bine să mi se spună de mâine
Poeta Daria, să trăiți!
.
Cică îți trebuie vocabular bogat
Să scrii o poezie
Și-ți trebuie și talent
Acum lucrurile au sens
De-asta nu-mi iese mie nicio poezie
.
Ce amuzant ar fi
Să le arăt prietenelor
Aceste cuvinte aruncate pe hârtie
Le-ar numi poezii
Măcar aș râde
.
Am mai scris niște poezii
Acum ceva timp
Parcă erau mai bune
Asta este
Timpul trece
Lucrurile se schimbă
Poate peste un an
Voi scrie mai bine
.
Acum că le-am împărtășit cu voi,
Nu-mi tăiați elanul
Știu ca nu scriu bine
Dar măcar
Știu sigur un lucru
Că-s făcute de mine
.
Terapie sau somn?
Terapie prin somn!
Măcar nu costă bani
Recomand 8 ore pe noapte
Sau cât vreți
Până la urmă
E viața voastră
Voi o dormiți.
.