Tu să știi că ești iubită,

Şi afară plouă a jale,
lacrimi mari ca de argint.
Se rostogolesc la vale,
pe al tău chip frumos și blând.
Buzele se încleştară,
inima ți-a împietrit.
Ochii mei vor să te vadă
si în brațe să te-alint.
Părul tău, mătase deasă,
despletit, lăsat pe spate.
Printre degete-mi răsfiră,
suvițele-ți parfumate.
Tu să știi că ești iubită,
eu mai sper că mă iubești.
Atunci când cerul suspină,
stiu că şi tu mă dorești.
Şi pe buzele-ncleștate,
tu sărutul meu să îl simți.
Că ai în inimă văpaie,
dorul tu poți să îmi aprinzi.
Când norii se risipesc
si când soarele răsare.
Eu la tine mă gândesc,
insă lipsa ta mă doare.
Dragoste , iubirea-i oarba,
nici odata nu se spune,
Ori ce ar fi in asta lume,
iubirea nu ne rapune,
Vreau şi soare, vreau şi ploaie
si vreau vântul să adie.
Gerul sper să nu te-ndoaie,
să-mi lași inima pustie


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Dorel Marin poezii.online Tu să știi că ești iubită,

Data postării: 7 februarie

Vizualizări: 61

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Dorința…

Din putinul meu, am sa te descriu
Precum marii artisti in operele sale,
Dar am nevoie de o minte de geniu
Ca sa pot pune in artă atata frumusete…

 

Din neajunsul meu, am sa te iubesc
Precum scrie-n cartile de iubire,
Dar am nevoie de o inima de fier
Ca sa pot ține in frâu atâta iubire…

 

As vrea sa te ating ,
Dar esti prea departe de a mea inima
As vrea cate putin sa te alint,
Dar sufletului meu nu-i stergi nici o lacrima

 

Mi-as dori dorinta sa ti fii aprins,
Dar tu ai demult inima stinsă
Mi-as dori sa te-am pentru un etern,
Dar tu vrei numai o singura aventură

 

Te iubesc in nestire, fara stii
Cate mii, te-ar dori, din ale mele firi,
Dar zac in neștiri, ale mele gandiri
Ca poate maine, am să te uit….

 

 

Mai mult...

Cand a plecat tata

Văd flori în perechi la picioare - 
Cu mâina mai ieri le strângeam 
Şi-abia ofilite de soare 
Copilului meu le duceam. 

(Făcut-am din ele coroana 
Pe cap fetei mele s-aşez; 
Lăsând-o în lume cu dorul 
Din flori, eu, de sus , să veghez.) 

De tot ce-am lăsat pe pământuri, 
Ce stă-ntre fântână şi nor, 
De toate mă las fără grijă - 
De dânsa - mie straşnic să mor! 

De dânsa - nu vreau să mă rupă 
Nici Duhul, nici omul păgân 
Şi fac legământ între spirit - 
Alături mereu să-i rămân… 

Copila mă strânge de mâină; 
Copila ar merge cu mine, 
Dar eu îi şoptesc printre vânturi: 
“- Devreme-i acum pentru tine! 

Mai stai, să te ştiu fericită , 
Primită de lumea străină.” 
“- Amar este dorul de tată 
Şi –o lume-i atât de puţină!” 

Nici moartea, blestem peste viaţă, 
Ca zidu-ntre noi nu va sta; 
Iubirea ne este că marea- 
Mă spulber, te spulberi de ea.

Mai mult...

Inima mi-e goala dar și plina…

Te-am pictat prin vise și te-am așteptat,
Ți-am schițat portretul și a ta făptură
Iar tu mi-ai rămas pe mâini și m-ai pătat,
Port de-atunci în suflet numai a ta pictură...


În inima mea adânc ai scrijelit
Să fii sigură că profund te voi iubi
Și asta doar tu ai reușit
Să o faci a suspina dar și a zâmbi...


Te-aș întoarce pe fiecare parte
A dorului meu pentru tine,
Când tu ești acum departe
Rugându-mă să fii lângă mine...


Vreau să-ți dau a mea iubire pentru tine
Iubire ce m-apasă și mă macină.
Inima mi-e acum goală dar și plină,
Plină de tine, dar goală fără tine...


Patul meu e pustiu și te așteaptă,
Plânge în neștire după tine
Cum o fac și eu în șoaptă,
Dacă nu tu, atunci cine mă deține?

Mai mult...

Ce-ar fi

De ar cădea o frunză vie-n palma ta

Ai ține-o-n apă s-o sădești la primăvară?

De ar cădea un fulg pribeag  în urma ta

Ai stârni vântul să îl plimbe după toamnă?

 

De-ai prinde-o inimă albastră-n mâna ta

Ai strânge-o-n brațe să îi simți caldă bătaia?

De-ai prinde-un suflet rătăcit sub talpa ta

Ai ridica picioru-ncet să nu-i faci rană?

 

De-ar fi durere  nesfârșită-n  calea ta

Ai să-i alini cu-n strop de suflet suferința?

De-ar fi lumină strălucind în urma ta

Cale întoarsă ai să faci să-i simți prezența?

 

Ce-ar fi dacă eu frunză aș cădea

Ce-ar fi de-aș fi topit în palma ta

Ce-ar fi dacă un suflet ai salva

Ce-ar fi de-aș fi  lumină-n viața ta

Mai mult...

Mort.

E negru, e negru totul împrejur,

Mă laşi să mor iubito?

Ce mult am vrut să strig, să’njur,

Însă nu m-ai auzit. Tu, nesimtito…

 

E negru, e negru totul împrejur,

Şi simt miros de plop…

Ce mult am vrut să strig, săn’jur…

Să tai, să rup, să’ngrop…

 

E negru, e negru totul imprejur,

E frig, e foarte frig iubito,

Ce mult am vrut să strig săn’jur…

Însă tu vorba-mi, nu ai auzito.

 

E negru e iaraşi negru totul împrejur,

Din ce in ce mai tare,

Eu iaraşi vreau să strig săn’jur

Cu ultima suflare. 

Mai mult...

Strigate de razboi

Pe cand el statea pe un ton monoton

Si privea mohorat in gol

Se-apropia ea de el c-un pas vioi

In timp ce se-nfiripa un dialog

 

-Fa-mi o vizita,murmură el.

-Unde? S a aratat ea curioasa

-In suflet.

-De ce doar o vizita?

-Pentru ca am nevoie de tine acolo

-Si daca voi vrea sa raman mai mult timp?

-Nu vei vrea. Nu iti va placea. E pustiu, e frig si nu e nimeni acolo.

-Pustiu, frig si nimeni....suna a ceea ce am eu nevoie.

-De ce ai nevoie?

-De un refugiu. Poate sufletul tau sa fie refugiul meu?

 

Iata asa, usor-usor sa creat

Ceea ce putin cate putin sa aliniat

S-au gasit amandoi, de subliniat

O poveste de iubire de neimaginat

Mai mult...