Nu mă stinge
Te rog nu stinge lumina
E prea întuneric s-adorm
O stea n-a adus strălucirea
În beznă prezentu-i diform
Nu-mi stinge în lacrimă ochii
Lipsindu-mi privirea mă dor
Se-aprinde în vis amintirea
Uitarea mă pierde-n decor
Nu-mi stinge cuvântul pe buze
Storcându-l de miere sonor
Tăcerile strigă confuze
Surzindu-mă liniștea-n cor
Nu-mi stinge din suflet căldura
De gheață s-ajung fără om
Îmi piere strivită măsura
Incert bântuind incolor
În palmă se stinge-așteptarea
Arzând prinde aerul gol
Cu mâna pornind căutarea
Găsesc doar amnezicul dor
Mă caută stinsă iertarea
Să-mi măture gănd cerșetor
Nu poate să-mi șteargă eroarea
Rămân să mă sting visător
Category: Love poems
All author's poems: Silvian Costin
Date of posting: 27 сентября 2023
Views: 216
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Iubirea
Poem: fulguiri//4
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Iubitorul nepăsării
Poem: Vise nebune și pasionale
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Copacul
Poem: Cel mai bun serviciu de catering în maghiară
"Cu drag din Moldova" - proiect lansat de jurnalistul Vasile Botnaru si poetii Maria si Ivan Pilchin