Mi-e bine-n ochii tăi

O lumină blândă de răsărit a licărit subtil

În ochii tăi de profil ce-mi chemau căutările

Unui zâmbet timid ce-și ascundea futil

Răspunsuri la răgazul oboist de toate încercările…

Și mi-ai făcut loc în ochii tăi gândind apriori

Uf ce mângâiere… doar de suflet surprinsă

Cu-n zâmbet ce spune că încă tânjește-n fiori

Pitiți prin adâncurile privirii veșnic aprinsă

Când sunt în ochii tăi… timpul se oprește

Ca un nou renăscut ce-și simte pulsul și cântă

Fiecare secundă după alte ecouri tânjește

Spre o viață ce zboară… cu o aripă frântă

Privesc prin privirea ta și trăirea-mi revine

Îți simt gândurile și îți citesc vibrația-n pori

Gustând dulceața roșie a apusului care vine

În universul veșnic al privitorului nostru din nori

În ochii tăi o dorință-mi revine să o hrănesc

Cu îmbrățișări de gânduri în liniștea serii

Să împărtășim visuri care nu prididesc

Prin apa mării atât de iubită în mijlocul verii

În ochii tăi găsesc un sentiment de cămin

Uitat undeva pe-o laviță pictată cu vâlvătăi

Cu grijile ce-mi erau alchimizate-n senin

Privesc către sine și strig: Doamne ce bine îmi este în ochii tăi!

Category: Love poems

All author's poems: Fratzi

Date of posting: 7 октября 2024

Timp de citire: ~3 min.

Views: 944

Other poems by the author

Suflete regăsite

Pe cărări uitate-n timp,

O regăsire a venit surprinsă

Pribeagă și în suflet cu un ghimp

Din dorul cel bătrân cu vocea stinsă.

Timpul rătăcit pe drumuri separate

Ne-a cules cu ochi tăcuți… taciți

Amintind cum prin vremurile uitate

Purtam povești de vis ademeniți

Și iar am rezonat în răsărituri noi

Cu un încet sfielnic freamăt de dorință

Exprimând cuvinte simple, sloi

Ce ascundeau fiorii sub întreaga ființă

Prin priviri din poze noi și vechi

Cu zâmbetele imortalizate

O rugăciune am surprins în ochi

Lumina fericirii… ei din nou s-o poarte.

Căci prin tăcere s-a desprins lumina

Din vremuri vechi prin zări pierdute

Venind chiar îngerii să vadă taina

Cum se bucură… sufletele regăsite

Și dacă drumul va prelinge fin

Pașii prin fereastra unei lumi uitate

Vom regăsi, în pragul serii cu jasmin

O pace dulce-n două inimi încercate

More ...

Ploaia rece acoperă asfințitul
Descoperit de noi în toamnă
Din frunze ce-și roșeau veșmântul
Ca și obrazul tău timid de doamnă

Te-ai întrebat tu cândva oare
De ce când fructele-s în pârg
Frunzele tac când la picioare
Pun tot ce au trudit cu sârg?

Un fruct e rodul frunzei
Cu tină și lumină plămădit
Din care în dulceața toamnei
Constați... câtă iubire a primit

Da... o frunză e un menestrel
Al dragostei... atât de pură
Copacu-i impresionat și el
De-așa frumoasă aventură

Inima... la fel ca frunza
În pace e bine dispusă
Când agale-și are spuza
Spre lumină larg deschisă

Respirând prin porii frunzei
Viața e simplă și perfectă
Doar noi tot verificăm de-i
Cel puțin un pic defectă

Orice frunză din Pământ
Își are sigur rădăcină
Și se întoarce în pământ
Contopindu-se deplină

O frunză căutăm și noi să fim
Fără să știm când prindem viață
Și apoi ne tot frunzărim
Zilele după dulceață

Când viața ne calcă în picioare
Eu știu... nimic nu-i precum pare
Nici o durere nu-i prea mare
Când ești frunză pe cărare

More ...

Poems in the same category

Poate exagerez

Poate exagerez,

Poate nu-i corect

Ce gândesc,

Poate imaginația

Mi-e prea bogată,

Poate nu am fost

Niciodată,

A ta dulce fată.

Ai fost un vis.

Să ne iubim

Nu ne-a fost scris...

Nu ai fost ceva

Realizabil...

Am fost doar

Un conversator,

Foarte confortabil.

Ai fost un vis de noapte

În care mă cuprindeai

În fierbinți șoapte.

Ai fost o iluzie,

O fantasmă,

Eroul principal

Din a mea basmă...

Ai fost regele

Din al meu regat,

Ceva mai presus,

Mai mult ca împărat.

Erai soarele la răsărit,

Erai luna la apus...

Erai universul...

Ceva mai presus,

Ai fost perfecționismul,

Ceva ideal...

Pentru al meu suflet,

Ai fost ceva fatal...

More ...

Să ma citiți....

„Să mă citiți în vers”

de A.Turcanu

De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,

Când pomii plâng și frunza nu mai spune,

Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,

Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.

Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,

Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —

Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,

Și-un vers din mine, spus încet, târziu.

Nu vreau coroane grele, ruginite,

Ci o tăcere-n care să-ncăpem —

Să-mi citiți poemele rostite

Ca pe-o icoană scrisă din blestem.

Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,

Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —

Citiți-mi gândul, nu doar poezia,

Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.

Să nu veniți cu slove de-nvățate,

Ci cu o inimă ce-a înțeles —

Că eu am ars în nopți neumblate

Și m-am făcut, încet, un singur vers.

Lăsați-mi lângă cruce o privire

Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —

Am fost o rană plină de iubire

Ce a rămas doar liră-n poezie.

Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,

Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —

Acolo sunt… în vers și în tăcere —

Semnez cu sufletul:

"Mica Poetă", tăcută și nebună.

More ...

File de noapte

Mereu m-am întrebat dacă-ți place mai mult ziua,

Când lumina se strecoară lin printre genele tale,

Sau dacă iubești mai mult noaptea și tăcerea,

Când cerul se scaldă-n străluciri albastre.

Dacă mă întrebi ce anotimp te descrie cel mai bine,

Aș spune că eeeeești... primăvară, pură culoare,

Că oriunde ești, lumea renaște cu tine,

Dar te regăsesc să știi, și-n toamnă, în liniștea aceea născută din ploaie.

Cum îmi imaginez eu o zi perfectă pentru tine?

Te văd într-o după amiază senină cu o carte în mâini, deschisă pe jumătate,

Cu raze de soare trecându-ți prin păr…citești absorbită,

Și alături de tine o cafea… răcită, uitată.

Aș spune deci că îți place liniștea mai degrabă,

Că vezi lucruri pe care alții le pierd,

Și totuși, în spatele acestei liniști,

Nu pot să nu observ spiritul aventuros ce-ți vibrează în piept.

Am atâtea gânduri despre tine, nespuse și vii,

Și cu fiecare vers te simt mai aproape,

Ca și cum te-aș citi din tăcerile lumii,

Un compozitor incurabil, scriind din dor pe file de noapte.

Și dacă te întrebi pe prima filă ce scrie... citez:

*Contezi pentru mine mai mult decât știu,

Mai mult decât pot vreodată să scriu,

Iar adevărul, simplu și firesc,

Când mă gândesc la tine… mă topesc 🫠!*

More ...

Noi doi

Ne am întâlnit noi

Că să fim amândoi,,

Nimic nu e întâmplător

Nici ce a fost, este și va fi în viitor,

Numai vocea ta

Îmi alină inima,

Viața e că o poezie,

Fiecare ar vrea să știe cum să și o scrie,

Văd zâmbetul pe buze,

Sufletul simte bucurie,

M am îndrăgostit de tine

De la prima întâlnire,

Mi a fost frică să cred în iubire

Dar m am lăsat purtata de destin.

More ...

O ultima speranta

Esti langa mine,

Dar prea departe sa iti simt iubirea.

Si asteptarea doare, ma distruge,

Dar continui sa sper la o mica lumina la capat de drum

Desi drumul e mai lung cu cat merg mai repede pe el.

Imi simt inima cum se zdrobeste sub privirea ta rece, lipsita de sentimente

Si doare, doare ingrozitor de tare.

Sunt pierduta printre miile de fete

Care si au gasit a lor pereche

Asteptand ca tu sa fi cu mine.

Dar sa fie prea tarziu oare?

Sa iti fi gasit deja perechea,

Iar eu sa astept imposibilul?

More ...

Metafizică,

Dă-mi voie să mai cred că poate - și timpul

și ochiul - care să vadă liber,

or înțelege îndeajuns ispita

și ispravind,

nu îmi vor da dreptate!

Simplu, într-un miracol stăruit,

în care, amorf - plutesc în visurile tale,

descătușat, mai cer răbdare,

dar nu e timp

și nici - iertare!

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.