Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Poems in the same category
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
CU CINE SĂ MĂ LUPT?
Neînfricat m-aș duce în luptă
Deși viața-i așa scurtă...
Acolo-n câmp îmi văd dușmanul
Și știu de ce-s chemat să lupt.
Dar cum să lupt cu putregaiul
Cu nedreptatea cum să lupt?
O ceată de huligani
Au destabilizat o țară.
A terminat un popor
O, sărman popor român ...
Cu cine ne luprăm acum?
Soartă grea și mult venin.
Fire de mătase
Tu ascunde-te,de vrei,
După fire de mătase
Și lasă-mă să te găsesc,
Făcându-ți dantelă,din toate
Iar de nu vrei dantela mea,
Te învelesc cu catifea
Dar să nu spui,că nu ți-am zis,
Că n-are flori pe ea!
,,O clipă de sinceritate" în maghiară
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett
adjunk egy kis szépséget
ez az utolsó óra.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
csak véletlen egybeesés
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy szeretjük egymást.
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
ez csak véletlen
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Fata din Teren
Citesc o carte pe care o țin aproape de inimă. O pagină după alta, cuvintele îmi alunecă prin suflet ca niște șoapte uitate. E o carte dragă nu doar pentru povestea ei, ci pentru că mi-a fost dăruită de el.
"Fata din tren". Și, parcă, sunt și eu în acel tren acum. Privesc prin geam și văd amintirile curgând înapoi spre noi. Cu ochii minții, îi revăd privirea, îi aud vocea caldă, îi simt prezența atât de aproape și totuși imposibil de atins. Îmi amintesc nopțile în care somnul nu mai conta, în care doar cuvintele noastre luminau întunericul.
El... cel mai ideal și unic om pe care l-am cunoscut vreodată. A fost singurul care mi-a explicat, nu prin vorbe, ci prin fapte, esența cuvântului „bărbat”. Mi-a arătat cum poate o relație să ardă, să mistuie, să fie intoxicantă și eliberatoare în același timp. A fost furtuna și liniștea, întunericul și lumina.
Trenul gândurilor mele nu se oprește. Rătăcesc prin amintiri, prin momente ce par sculptate în sufletul meu. Îl caut în reflexia geamului, în umbrele serii, în liniștea nopților fără sfârșit. Impresia că el e peste tot… dar, în același timp, nicăieri.
Dragostea Infernă
O lume, ești ca un diamant
valoroasă, luminată și tot ce iți dorești,
Mi-am găsit iubirea sufletească
deodată când am ajuns și eu pe pământ.
Mă uit la mine însumi ca și soarele spre pământ,
îmi e drag si nu mă mai pot opri
De a-mi vedea caracteristicile mele frumoase,
cu care am fost dat în carne si oase.
Viața poate fi brutală
dar așa mă înfrumusețesc eu pe mine,
Prin războaiele pe care le duc cu mine însumi
care îmi dezvoltă gândirea universala.
Sunt unic si valoros
și nimeni nu mă poate contrazice,
Altfel m-aș fi dat bătut de mult datorită greutății vieții
dar, frumusețea mea inferioară, o învinge.
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
CU CINE SĂ MĂ LUPT?
Neînfricat m-aș duce în luptă
Deși viața-i așa scurtă...
Acolo-n câmp îmi văd dușmanul
Și știu de ce-s chemat să lupt.
Dar cum să lupt cu putregaiul
Cu nedreptatea cum să lupt?
O ceată de huligani
Au destabilizat o țară.
A terminat un popor
O, sărman popor român ...
Cu cine ne luprăm acum?
Soartă grea și mult venin.
Fire de mătase
Tu ascunde-te,de vrei,
După fire de mătase
Și lasă-mă să te găsesc,
Făcându-ți dantelă,din toate
Iar de nu vrei dantela mea,
Te învelesc cu catifea
Dar să nu spui,că nu ți-am zis,
Că n-are flori pe ea!
,,O clipă de sinceritate" în maghiară
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett
adjunk egy kis szépséget
ez az utolsó óra.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
csak véletlen egybeesés
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy szeretjük egymást.
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
ez csak véletlen
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Fata din Teren
Citesc o carte pe care o țin aproape de inimă. O pagină după alta, cuvintele îmi alunecă prin suflet ca niște șoapte uitate. E o carte dragă nu doar pentru povestea ei, ci pentru că mi-a fost dăruită de el.
"Fata din tren". Și, parcă, sunt și eu în acel tren acum. Privesc prin geam și văd amintirile curgând înapoi spre noi. Cu ochii minții, îi revăd privirea, îi aud vocea caldă, îi simt prezența atât de aproape și totuși imposibil de atins. Îmi amintesc nopțile în care somnul nu mai conta, în care doar cuvintele noastre luminau întunericul.
El... cel mai ideal și unic om pe care l-am cunoscut vreodată. A fost singurul care mi-a explicat, nu prin vorbe, ci prin fapte, esența cuvântului „bărbat”. Mi-a arătat cum poate o relație să ardă, să mistuie, să fie intoxicantă și eliberatoare în același timp. A fost furtuna și liniștea, întunericul și lumina.
Trenul gândurilor mele nu se oprește. Rătăcesc prin amintiri, prin momente ce par sculptate în sufletul meu. Îl caut în reflexia geamului, în umbrele serii, în liniștea nopților fără sfârșit. Impresia că el e peste tot… dar, în același timp, nicăieri.
Dragostea Infernă
O lume, ești ca un diamant
valoroasă, luminată și tot ce iți dorești,
Mi-am găsit iubirea sufletească
deodată când am ajuns și eu pe pământ.
Mă uit la mine însumi ca și soarele spre pământ,
îmi e drag si nu mă mai pot opri
De a-mi vedea caracteristicile mele frumoase,
cu care am fost dat în carne si oase.
Viața poate fi brutală
dar așa mă înfrumusețesc eu pe mine,
Prin războaiele pe care le duc cu mine însumi
care îmi dezvoltă gândirea universala.
Sunt unic si valoros
și nimeni nu mă poate contrazice,
Altfel m-aș fi dat bătut de mult datorită greutății vieții
dar, frumusețea mea inferioară, o învinge.
Other poems by the author
Dorința amurgului
Știi, ploua într-o seară și mă gândeam la tine
Și parcă cântă și o poveste în amurg
dar ploua tare și s-a disipat zgomotul
și ai rămas doar tu cu un fundal de fulgere
și ploua în beznă și iar fulgera
și pentru fiecare picătură apărea ceva
poate încă o stea sau o constelație
sau o iradiere a demiurgului pierdut
sau poate era luceafărul meu cu o dorința
o dorința destul de tangibilă
ce strălucea în mijlocul lunii albastre
și pentru mine eclipsa tot cerul
și cred că și Eminescu ar fi gelos
dacă ar afla că am văzut-o
și că am fost mai aproape decât el
în atingerea dorinței mele materializate
Eclipsa solară
Nu cred că am avut timp să-ți spun
că ești frumoasă,frumoasă ca luna
și frumusețea ta mă orbește și acum
fata mea cu ochii verzi...
obișnuiam cândva să-ți spun a mea
să te strig noaptea "iubito"
să te sărut de noapte bună mereu
știind că doar visele ne mai despart
dar poate m-am înșelat ...
pentru că acum nu mai văd luna
și parcă și stelele au plecat cu tine
și nu te mai văd seara
și tot te visez cu mine
poate am început să visez târziu
dar cât eram cu tine nu puteam
dar îmi vedeam visul cu ochii deschiși
Fata cu ochii verzi
Nici nu știi ce greu mi-a fost să te găsesc
eram eu în pustiu înconjurat de femei
și dintre toate tu erai muza pierdută
muza ce mai târziu era inspirație
și-am scris despre tine iubita mea
și te găseam în fiecare poem vechi
și parcă niciunul nu te descria bine
și mi-am asumat eu datoria asta
și așa am început să te scriu
te scriam seara cu vinul pe masă
te scriam dimineața cu țigara
te scriam și lângă marea pierdută
și marea atunci se făcea verde
și-mi aducea aminte doar de tine
de fata mea cu ochii verzi
ce a plecat cu furtuna mării
Regret
Azi vorbeam cu noua mea iubită
și vorbeam despre fostele relații
despre coincidențe și regrete târzii
și mi-am adus aminte de tine
de fata care nu mai există
să fie coincidență sau regret ?
poate o coincidență a discuției
și un regret al dezbinării
un simplu gând tembel
ce merita închis cu amintirile
pentru totdeauna...
o coincidență că m-am gândit la tine
un regret că încă te iubesc
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
Dorința amurgului
Știi, ploua într-o seară și mă gândeam la tine
Și parcă cântă și o poveste în amurg
dar ploua tare și s-a disipat zgomotul
și ai rămas doar tu cu un fundal de fulgere
și ploua în beznă și iar fulgera
și pentru fiecare picătură apărea ceva
poate încă o stea sau o constelație
sau o iradiere a demiurgului pierdut
sau poate era luceafărul meu cu o dorința
o dorința destul de tangibilă
ce strălucea în mijlocul lunii albastre
și pentru mine eclipsa tot cerul
și cred că și Eminescu ar fi gelos
dacă ar afla că am văzut-o
și că am fost mai aproape decât el
în atingerea dorinței mele materializate
Eclipsa solară
Nu cred că am avut timp să-ți spun
că ești frumoasă,frumoasă ca luna
și frumusețea ta mă orbește și acum
fata mea cu ochii verzi...
obișnuiam cândva să-ți spun a mea
să te strig noaptea "iubito"
să te sărut de noapte bună mereu
știind că doar visele ne mai despart
dar poate m-am înșelat ...
pentru că acum nu mai văd luna
și parcă și stelele au plecat cu tine
și nu te mai văd seara
și tot te visez cu mine
poate am început să visez târziu
dar cât eram cu tine nu puteam
dar îmi vedeam visul cu ochii deschiși
Fata cu ochii verzi
Nici nu știi ce greu mi-a fost să te găsesc
eram eu în pustiu înconjurat de femei
și dintre toate tu erai muza pierdută
muza ce mai târziu era inspirație
și-am scris despre tine iubita mea
și te găseam în fiecare poem vechi
și parcă niciunul nu te descria bine
și mi-am asumat eu datoria asta
și așa am început să te scriu
te scriam seara cu vinul pe masă
te scriam dimineața cu țigara
te scriam și lângă marea pierdută
și marea atunci se făcea verde
și-mi aducea aminte doar de tine
de fata mea cu ochii verzi
ce a plecat cu furtuna mării
Regret
Azi vorbeam cu noua mea iubită
și vorbeam despre fostele relații
despre coincidențe și regrete târzii
și mi-am adus aminte de tine
de fata care nu mai există
să fie coincidență sau regret ?
poate o coincidență a discuției
și un regret al dezbinării
un simplu gând tembel
ce merita închis cu amintirile
pentru totdeauna...
o coincidență că m-am gândit la tine
un regret că încă te iubesc
Pentru ea
Și m-aș îneca în umbra ta iubito
că știu că în lumină nu mă mai vrei
și m-aș îneca pentru tine și acum
doar spune-mi ca regreți amintirile
spune-mi că regreți că m-ai cunoscut
și că ai vrea să întorci și timpul
să-l oprești la final de noiembrie
înainte să ni se lege sufletele
și înainte ca inimile să fie sincronizate
și spune-mi să uit tot de tine
până o să-ți uit și privirea veche
și atunci eu mă scufund adânc
și las oxigenul afară din mine
până când moartea mă va săruta
și cu sărutul ei te simt pe tine
si inima mea pentru ultima dată
bate pentru tine, dorința mea, iubita mea
Dorința amurgului
Știi, ploua într-o seară și mă gândeam la tine
Și parcă cântă și o poveste în amurg
dar ploua tare și s-a disipat zgomotul
și ai rămas doar tu cu un fundal de fulgere
și ploua în beznă și iar fulgera
și pentru fiecare picătură apărea ceva
poate încă o stea sau o constelație
sau o iradiere a demiurgului pierdut
sau poate era luceafărul meu cu o dorința
o dorința destul de tangibilă
ce strălucea în mijlocul lunii albastre
și pentru mine eclipsa tot cerul
și cred că și Eminescu ar fi gelos
dacă ar afla că am văzut-o
și că am fost mai aproape decât el
în atingerea dorinței mele materializate