Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Amintiri
Poem: O cafea
foto, video | Eminem de Moldova și-a lansat cea de-a doua carte. Despre ce este „Dulce Infern”?
Poem: Sfârșit
Poem: Cioburi de vise
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Poem: Mai poate fi iubită România?
Poem: Note de Mai/1
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc pentru vacanța de vară cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte