Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Big bang
Poem: Lumini și oglindă
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa
Poem: RUGACIUNE ÎN IARNA VIEȚII
Poem: Simplu visător
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Poem: Ridică-mă
Poem: UN VERS ȘI UN REFREN
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO