Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: RDDT
Data postării: 1 iunie
Vizualizări: 250
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: vinyl plays, fourth record
Poem: Apăsare
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Pe unde esti acum?
Poem: Ție!
Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti
Poem: De n-aș avea…
Poem: Petale de lacrimi
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei