ÎNTR-ADEVĂR E TIMPUL
Într-adevăr e timpul,
ca marea-nvolburată,
să-nspume-n valuri albe,
ale noastre trupuri ude...
Într-adevăr e timpul,
ca luna să se culce,
şi prima stea, a vieţii,
pe cer să se ridice...
Într-adevăr e timpul,
ca zborul meu înfrânt,
să redevină flăcări,
să picure cuvânt,
să sape-n trupul tău
firav, un gând :
să-ţi fie dor de mare
de pescăruşi ţipând...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Umbra Ta
Poem: Amor făr' de amurg
Poetul Emil Brumaru a murit
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani?
Poem: „Bucăți de suflet”
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
Poem: UN GRĂUNTE DE NOROC
Poem: Te rog
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă