DESCULȚ
Desculț, am râs la mare, cer și nori,
Ce bine-i să trăiești, să fii în viață,
Să simți că ești un soare printre sori,
Un zeu pe care toată lumea îl răsfață...
Desculț, prin roua proaspătă din zori,
Am alergat cu vântul drept în față,
Să simt parfumul câmpului de flori,
Și licărirea stelelor de dimineață...
Desculț, m-am preumblat pe țărmul mării,
Cătând din când în când la zare,
Simțind pe buze gustul fad al sării,
Și valul ce-a uitat să cânte și să zboare...
Desculț, am vrut să mă supun chemării,
Dar măcinat de gânduri negre și bizare,
N-am vrut să fiu oricum părtaș creării,
Uitând de muze și de regulile clare...
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Octombrie de George Topârceanu în germană
Poem: Înghețat
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Voi scrie..vers!
Poem: Cuvinte nerostite
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Suflă vântul...
Poem: Ma las de tine, am zis
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO