Gol

Să fie lumină, și întunericul a sucombat

Să fie om, și plămădită e făptură

Să fie doi, și o tăcere-a amuțit

Dintr-o cutie o tristețe s-a ivit

Să fie rău unde e bine, și-a stricat

Să fie noapte între zile, și-a venit

Să fie cer, și luna stele-a invitat

Să fie umbră când plâng norii ascuțit

Să fie azi căci poate măine a plecat

Trecând prin noapte întunericul l-a luat

Să fie inimă bătând adevărat

Să fie om când o lumină a strigat

Întreabă-mă ce fac, ce mă apasă

Întreabă-mă de știu drumul acasă

Întreabă-mă de simt ce mai e viață

Întreabă-mă cât încă îmi mai pasă

Întreabă-mă ce văd, ce am în față

Întreabă-mă de inima albastră

Întreabă-mă s-o prind unde se-agață

Întreabă-mă-ncurând altfel îngheață

Întreabă-mă ce-s norii din fereastră

Întreabă-mă de florile din glastră

Mă-ntreabă când le iei cu tine-acasă

Stau rupte de tăcere-n apă stoarsă

Întreabă-mă de ploile căzute

Fierbinți caută inima să-ți ude

Mă-ntreabă  când ajungă să o sărute

Să afli ce e dor, cât sunt de multe

Întreabă-te de când n-ai întrebat

Întreabă-mă pe mine ce-a urmat

Întreabă-mă să-ți spun cât te-am visat

Răspund la întrebări și ne-ntrebat

Întreabă-mă de tine să te-ntreb

Întreabă-mă cu sufletul să sper

Întreabă-mă cu ochii s-ating cer

Întreabă-mă orice să pot să-ntreb

Întreabă-mă de aer, de pământ

Întreabă-mă-nainte să m-ascund

Întrebă-mă mereu, vreau să te-aud

Întrebă-mă să-ntreb și apoi s-ascult

Planeta arde cârmuită de nebuni

S-au înmulțit stăpânii orbi cu minți bolnave

Dorind putere sunt mânați de afecțiuni

Ridică sabia pornind acțiuni macabre

Pe lângă stup colcăie viermii oportuni

Caută mierea dovedind pasiuni hulpave

Mânjind vătafii paraziți cu posesiuni

Se prind în hora infracțiunilor mârșave

Ființe goale părăsite de rațiuni

Animă gloata hidratând-o cu palavre

Lipsiți de scrupule apasă slăbiciuni

Vor să ajungă dregători călcând cadavre

Spectacol rânced plin de sânge și minciuni

Prezintă-n scenă mizerabile gunoaie

Jucând murdar cu otrăvite promisiuni

Poftesc s-ajungem niște sclavi târând noroaie

Puțin să fii mai mult

Nimic să ai puțin

Din toate câte sunt

Eternul e sublim

Nimic să nu aduni

Pe toate să le-mparți

Puținul e de-ajuns

De lume te desparți

Ne trecem așteptând

Iubirea-i tot ce ai

Cu sufletul flămând

Speranțele sunt rai

Puținul nu-i de-ajuns

Nimicul arde pai

Uscat să te ajungi

Când dragoste nu ai

Plâng norii tremurând

Să ude flori de Mai

E dorul cel nătâng

Se roagă să mai stai

Nimicul s-a umplut

Puținul e nimic

În dragoste-i știut

E totul sau nimic

Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme

Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre

Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate

În urmă stelele sclipind plutesc imaculate

Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate

Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate

Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate

Alegoria-n gând pornind imagini parfumate

Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate

Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate

Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate

Legând cu îngerul destin etern în realitate

Din ochi scânteile vorbesc fără cuvânt

Ți-aduc sclipirile fierbinte mărturie

Tăcut privirea îți grăiește cercetând

Dar nu te-atinge a  iubirii glăsuire

Mă strigă liniștea-nghețată cugetând

Ecoul tremură căzut în agonie

Pe buze tace adevărul suspinând

Așteaptă găndul nerostit călătorie

Ascult tăcerea destrămată din cuvânt

Îndrăgostit visele-mi cântă melodie

Îngrămădite le adun sedimentând

Nepăsător cerneala curge pe hârtie

Ascunse-n pagini mor cuvinte fremătând

Tăcerea-și caută un loc în poezie

Umbrite ard fără lumina fumegând

Sfârșesc tăcute recitând melancolie

Din poze clipa mă privește surâzând

Imagini mute povestesc cu fantezie

Rămân să caut o prezență absentând

Se-aud cuvintele tăcute-n amintire

Aștept răsărit

În colțul ferestrei doarme luna

Se învelește cu norii

Urma luminii dispare stinsă

Adorm și eu căzând în visare

Și dintr-odată e lumină

Soarele e sus, undeva

Privesc iarba vălurind în adierea văntului

E totuși liniște, ciudată liniște

Din spate răsare umbră

Mă atinge o mână

Deja știu, e Ea

 Simt sângele alergând

Roșul devine foc

Întorc privirea  și brusc liniștea se rupe

Am întârziat pițin, se aude

Nu contează, răspund, ești aici deci e bine

Mă abțin să întreb unde suntem și cum am ajuns

Mai important e momentul, prezența

Hai să mergem

O iau de mână și zâmbesc

Totul se stinge

Deschid ochii

În colțul ferestrei arde soare

Patul doarme rece

Palmele-s goale

Închid ochii și încerc să mă-ntorc

Acolo în vis

Acolo unde e Ea

Dar acolo înseamnă că nu e aici

Nu e acum, nu e.....

Și-atunci încep să curgă rănile

Fierbinte îngheață visarea

Te-am iubit de la-nceput, 

Intr-un mod cum n-am crezut.

Tu mai stii cand ne plimbam?

Mai mereu te urmaream,

Cu privirea te iubeam.

Si acum simt tot la fel,

Mai intens, la alt nivel.

Cateodata ma gandesc:

"Ce bine e ca traiesc"

Ca s-apuc sa te privesc, sa iti spun cat te iubesc.

Esti un lucru minunat,

Nici nu mi-am imaginat,

Ce aveam sa devenim,

Si cat o sa ne iubim.

De micuti ne-am cunoscut,

De mi-ai fi spus, n-as fi crezut,

Ca peste ani o sa devii,

Al meu iubit, al inimii. 

De-aș fi steauă căzătoare 

Nebuloasa de pe frunți 

Karma lungă,arzătoare 

Toată noaptea s-o săruți 

De-aș fi apă curgătoare 

Printre vise și dorinți 

O furtună pe-a ta mare 

Multe zile , nopți fierbinți 

De-aș fi pasăre-n văzduh 

Să te caut până-n zare 

Iar din lampa unui duh 

Să-ți fiu rob în ascultare 

De-aș fi umbra unui nuc 

Ca să te cuprind pe cale 

Șoapte multe să-ți aduc 

Vorbe mute ,vise goale 

De-aș fi ieri și azi deodată 

Timpul tău să îl cuprind 

Să te văd iubind o dată 

Prea ușor să cad ,murind 

ROMULUS U       08-06-2025

Într-o zi oarecare, o să-mi iau inima-n dinți 

Să te caut... să-ți spun cât îmi lipsești 

... de parcă nu ai ști deja

Că-n sufletul din mine de-o vreme locuiești...

Că-mi ești în gând mai mult decât aș vrea

... dar mai puțin decât meriți, poate...

Și de ale mele vorbe greu îți vor cădea 

Să știi...iubirea mea pentru tine, n-a cerut vreodată dreptate.

M-ai uitat...eu încă mă gândesc...mă-ntreb cum ești 

Dacă vreodată peste zi, gândul îți fuge la mine

Mă-ntreb de ce o-mbrățisare nu ți-ar fi fost de-ajuns,

Să mă îndepărtezi...și-ai ales tăcerea să-mi vorbească de tine. 

Dar poate întrebarea nu e "de ce?", ci "când?"

Când ne vom regăsi, de ne-o fi scris să ne-ntâlnim?

... Până atunci te păstrez în vis... un vis ce tot revine,

Te sper, dar nu te mai sun...ești fericit!...și e tot ce contează pe lume.

Stateam in stand citind o carte
Ma simteam ca-n pustietate
Cuvintele purtandu-ma departe:
"Singur, n-ai succes, barbate!"

Citind desprea asta, am zis tare:
"Houston, avem o problema mare!
Atatea femei am pus la incercare
Niciuna nu a putut insasi fi in stare
Sa fie langa mine cand ceva ma doare."

Hocus, pocus, de nicaieri
Imi amintesc asta, de parca ar fi ieri,
In fata mea, ca inceputul unei primaveri
O fata s-a infatisat cu placeri!

Ca sa vezi si sa nu crezi
Privirea blanda a unor ochi verzi
Te face uneori sa te panichezi
Dar in acelasi timp sa te minunezi.

Blonda tunsa scurt si scunda
Am ramas blocat o secunda
Cand am auzit o voce blanda
Mangaindu-ma precum o oda.

Sufletul mi-a inghetat
Cand afara am realizat
Ca ea e ce cautam cu adevarat
Si tocmai astazi s-a aratat.

Timpul trece si inca cum
Tot ma intreb daca-s nebun
Fiindca sunt singur si acum
Poate nu sunt suficient de bun?

Tot cu timpul e problema
Munca multa, vorba nema
Ne uitam ca la cinema
Cand si cum cunoastem tema?

Tot in naufragiul asta stam
In insulele noastre ne bagam
Si cu treaba ne aglomeram
Pana cand ne epuizam.

Tot ce vreau e sa ne imbarcam
Intr-o croaziera ca sa incercam
Sa vedem cum putem sa o dam
Noi doi, undeva, sa ancoram.

Stiu ca esti fata desteapta
Mi-am dat seama de prima data
Ca tu ai minte cat toate dintr-o ceata
Fiind unica si minunata.

Chit ca ai coarne si eu sageata
Suntem directi, nu vrem cearta
Muncim mult, vorbim cateodata
Dar nu conteaza, timpul asteapta.

Ce vreau ca tu sa intelegi
Este ca vreau sa ma alegi
Nu doar sa fim colegi
Ci sa fim iubiti, pe veci!

Poate par impertinent
Si, stiu, da, sunt insistent
Dar cand vad un pur talent
Nu am cum sa fiu absent!

Langa tine as fi un rege
Fiindca regina mea ar fi lege
Nimeni si nimic de aici nu o sa ma lege
Cum au facut-o ochii tai sufletul sa-mi inchege.

Uite, noi doi nu prea ne cunoastem
Dar, usor, usor, cand ne vedem
Vreau sa fim precum un ghem
Impletiti, in brate, sa ne strangem.

Zi de zi, pe galeria din Baneasa
Simt cum ma trazneste sansa
Sa ne vedem cum ne luam revansa
In fata cruzii sorti: nesansa.

Secretos, de felul meu
Sa ma deschid imi e tare greu
Dar acum secretul l-ai aflat
Sunt poetul consacrat!

Tot ce sper cat am "cantat"
Tu sa nu te fi combinat
Iar noi doi sa fim cu ceva legat
Pentru ca destinul ne-a prezentat!

Aș vrea să-ți pot spune tot ceea ce simt

Dar,de fel,sunt cam pesimist.

Mi-e frică să fiu respins,

Căci un refuz de-al tău m-ar arunca-n abis.

M-ar face să mă căiesc o viață întreagă,

Căci am fost sortit să primesc această judecată.

Inima mi-ar fi sfâșiată-n două

Iar pe față lacrimile mi-ar curge două câte două...

Aș vrea să te pot strânge  tare în brațe 

Și să-ți șoptesc vorbe dulci în noapte.

Să te cuprind de după mijloc și-un sărut să-ți fur atunci pe loc.

Dar frica și emoția nu-mi dau pace,

Și în preajma ta mă simt ca pe ace...