Dragoste imperfectă

Când vântul vieții suflă rece,

Și umbre lungi se-aștern pe drum,

Eu sunt aici. Nimic nu trece

Fără să-ți simt al tau parfum.

Când cerul plânge peste tine,

Și nopțile te dor prea mult,

Îți voi fi scut. Îți voi fi mâine.

Îți voi fi timpul ce-a trecut.

Căci dragostea nu se destramă

Sub greutăți sau dor nespus,

Ea crește-n noi - lumină calmă

Ce ne conduce spre apus.

Așa că, ține-mi mâna strânsă!

Orice-ar veni peste noi doi-

Iubește-mă! Să nu uiți însă

Că lumea noastră suntem chiar noi.

De-ai ști c-aș da orice să te întorci din drum,

Tăcerea să se risipească ca un fum,

Să-mi spui că ți-a păsat, că n-ai uitat...

Că un vin și pentru mine ai păstrat...

Să mă prinzi cald în îmbrățișarea ta,

Ca și când și pentru tine finalul ar conta...

Că nopțile tăcute ce m-au rănit, 

Au fost doar un vis... și-i timpul să-l uit.

Să-mi spui că-ți sunt la fel de dragă 

Că n-ai vrut să pleci în așa grabă...

Că tot ce până azi a durut,

Se va stinge...va rămâne-n trecut.

Dar e tăcere-n jur... zadarnic te aștept 

Cu sufletul bătând incandescent,

De-ai ști c-aș da orice să îmi vii...

Într-o șoaptă să-mi spui, că nu mai suntem străini...

Zorii ne intră-n casă nu ne lasă

Să mai dormim puțin să ne iubim,

Iar raza soarelui de la fereastră

Ne zice că e timpul să ne trezim.

Privesc la orologiul din perete

Care arată că vremea e târzie,

O las pe doamna încă-n visare

Și o zbughiesc înspre bucătărie.

În grabă pregătesc micul dejun

Și pun ibricul pe-un ochi în spate,

Aștept aroma să-mi inunde casa

Și-un psalm citesc din sfânta carte.

Abia când masa așteaptă musafiri

Cu un sărut fugar îmi trezesc soția,

Făcându-i invitația de-a sta la masă

Și după împreună să părăsim locația.

Gustăm rapid și ne sorbim cafeaua

Și-apoi o rugă către IIsus rostim,

Ne îmbrăcăm și coborâm din bloc

Și iute cu mașina la serviciu pornim.

Începem o noua zi cu noi probleme

Care n-așteaptă deloc vreo amânare,

Că e ușor sau greu mergem înainte

Și nu uităm de-a cere...binecuvântare!

Controlează-ți respirația atunci când

Bătăile inimii ating pereții pieptului

Eliberând un curent prin tot toracele.

Se sparge,

Globul ce îți comunică formele

Otrăvind gustul amar al dorinței

Ce hrănește setea creației.

Vulnerabil, mâinile tremură

Picioarele caută drumul corect

Lumina e rece, o pierzi

Poate mâine, în același loc.

Să fie iubirea singulară și fără de moarte?

Să nu existe o alta nicăieri?

Ce spui prietene?

Credeai în nemuritoarea dragoste?

De unde-ai atâta naivitate copilărească,

Și cine te-a învățat?

Se vede pe chipul tău

İnocența prostească cu parfumul ei!

Să-ți fie iubita fără pereche în lumea largă?

Sau credeai că-i singura

Cu pielea lăcrimândă precum Îs ochii de căprioară,

Iar buzele-i calde ce te-au fermecat,

Sau sânii moi catifelați,

Ori coapsele-i rozali voluptoase

Toate să fie fără egal?

Apoi ținut fermecat în gingașele-i brațe,

Ce te-au aruncat în văzduh pe norii încruntați,

Ușori dar plumburiu colorați

Sus deasupra tuturor!

Fericirea este acum numele tău....

Copile pari atât de nevinovat,

Parcă te văd cum ești agățat acolo sus

Plângând cuprins de extaz...

Ca mai apoi să cazi și iar să cazi alungat,părăsit,abandonat...

Căderea părând fără sfârșit

Ai uitat ce te-am intrebat?

Să fie iubirea singulară?

Te las să plângi acum,

Avem timp destul...

Avem alte iubiri oricând!

(17 februarie 2023 Horia Stănicel -Irepetabila iubire)

Suntem doar doi copii,

Doar doi visători,

Care se iubesc până dincolo de nori.

Ai tăi ochi au devenit

Reflecția unui asfințit,

Acel maro adânc și sec,

Ce-mi mângâie inima direct pe piept.

Dacă te simți singur, nu uita,

Cândva am fost tot ce aveai.

Te-am iubit și te iubesc,

Chiar dacă îți mai greșesc.

Chiar dacă mă mai gonești,

Nu uita să mă iubești.

Să mă iubești cât vei trăii 

Căci inima mea va fi casa ta zi de zi,

Va fi mereu în pieptul tău,

Știind că n-o să mori de dor,

Știind că o vei iubi,

Chiar și când nu voi mai fi.

Știind că mereu ne vom gândi

La amintirile ce nu vor mai fi,

La promisiunile făcute zi de zi,

La inima ce nu o vei părăsi.

Cu câți băieți am vorbit, n-au contat,

Căci doar pe tine te-am adorat.

Ei nu-s nimic, doar umbre ce trec,

Tu ești lumina pe care o aștept.

Nu te voi putea uita niciodată,

Chiar dacă ne mai certăm câteodată,

Chiar dacă ne mai rănim,

Inimile nu le vom zdrobi

Căci tu-mi ești iubirea, nu doar amintiri.

Vor rămâne cum au fost la început,

Chiar dacă a fost atât de demult,

Chiar dacă au trecut trei ani,

Te iubesc exact ca-n primul an.

Îți promit cât voi trăi,

Că nu te voi mai necăji.

Te iubesc cât am să pot,

Până nu mă îmbolnăvesc de tot,

Până nu mai pot să duc de dor.

Fiindcă tu ești ca un nor,

Ca un nor ce stă cu mine,

Dar niciodată lângă mine.

Mi-aș dori să-ți stau pe umăr,

Să ne uităm amândoi la lună,

Să-i mulțumim că, până la urmă,

Ne-a adus în sfârșit împreună.

Din păcate, e doar un vis,

Care nu poate fi descris,

Un vis care nu ne înveselește,

Și doar ne îmbolnăvește.

Să îți mulțumesc și ție

Că ai fost mereu alături de mine,

Că m ai iubit cum ai putut

Căci doar in umbră te am avut.

De câte ori am plâns pe umbra ta,

De câte ori m-am rugat să te pot vedea.

Dar timpul ne ține în locuri străine,

Și tot ce-mi rămâne e dorul de tine.

Într-un colț de lume,

Într-o cameră întunecată,

Stă doar o fată

Cu inima împăcată.

Știe că te va iubi

Până când nu va mai fi.

Te rog să nu mă uiți.

Chiar dacă viața ne desparte, chiar dacă timpul trece,

Să știi că undeva, într-un colț de lume,

Există o inimă care bate doar pentru tine

O zi fericită

Înseamnă o viață-mplinită,

O zi cu succes  

E o viață cu progres.

Zile cu cuburi de gheață

Sunt o lecție de viață

Ce-ti oferă o povață 

Fiind m-ai îndrăzneață!

Succesul la noroc

E deșertul din hârtop,

Mereu c-un nou provoc

E caderea-n potop...

Ridicarea cu succes

E realul tău progres

Dacă-i bine înțeles

Cât te afli în proces!

16.10.2022

Per ansamblu-n evocare,

Pe deplin, fiind memoral

Prin ticheta de stocare

Visul chiar că-i doar banal.

Porumbelul a zburat

Cu aripile-n neant,

Fiind tot mai fermecat,

Vidul cel predominant.

Meditația-n peisaj, 

În frunza-ți de toamnă 

E ca lirica-n sondaj,

Ca o rimă mai de seamă. 

A fost bine, a fost rău, 

Să lăsăm în pozitiv. 

Timpul fuge prin pârău 

Plus-minus infinitiv.

Noua poartă s-a deschis,

Nou capitol s-a-nceput.

Vechea poartă s-ar fi-nchis,

Dar urma ei, nu s-a pierdut. 

Cerul se-ntunecă,

Stelele-alunecă,

Voios strălucind

Pământul luminând. 

Cerul înstelat

Cu privirea furat,

Furia alungând 

Bucuria aducând. 

În fața mea apare-o stea

Și puternic strălucea,

Din vârful casei se vedea,

Cum falnic mă privea!

O stea mai mare

Lângă Luna sclipitoare, 

Strălucea tot cu ardoare

Parc-ar fi o confirmare.

 11.06.2021

Gândul nu-s oprește,

Peste tot el mai plutește 

Până când nu mai găsește 

Ceea la ce-s tot gândește. 

Printre stele doar privind

Pașii vadu-ți urmărind

În depărtare repezind

Totul privindu-s sărind...

20.12.24

Familia-i rădăcina tuturor, 

Împrăștie copiilor:

O rază de iubire

Și-o mare fericire.

Unde familia-i unită,

Viața-I întrunită, 

Iar alături de ea,

Domnește pacea mea!

11.03.2020

Azi e o zi mare,

E o sărbătoare, 

Întâi septembrie în prag

Ne întâmpină cu drag.

Profesorii și învățătorii 

Ori de câte ori sunt fericiții

Sosind din nou la școală,

Ținându-ne morală...

Reunirea cu colegii,

Trăsnete de artificii,

Ajutor la orice temă,

Ne tot pune în dilemă. 

 01.09.2021