Destinul
Mi-ai încurcat destinul
Mi-ai strămutat cărarea
Pierdut caut prezent
Nu vine-n drum uitarea
Visând lumini de stele
Găsesc rodind tăcerea
Destinu-i piatră grea
M-aruncă-n orb durerea
Pe-un nor se-adună dor
Sub pleoape arde chipul
Un vis mă plimbă-n zbor
Din lacrimi curge timpul
Mă-ntrebi absent ce fac
Răspunde-n cor declinul
Să mint sau de-am să tac
Același mi-e destinul
Se pare că ți-e greu
S-aduci îmbrățișarea
E tot ce-am vrut să-ți cer
Zâmbind să-ndrepți cărarea
Și-aștept la infinit
Un semn dacă îți pasă
De dragoste mâhnit
Destinul mă apasă
Category: Love poems
All author's poems: Silvian Costin
Date of posting: 21 июля 2022
Comments: 1
Views: 1020
Comments
Poems in the same category
Aștept
Le spun că te iubesc
Lor, vântului, ierbii, norilor, stropilor de ploaie,
Până și unui străin ceresc,
La care mă rog ca tu să simți poate, ce urmează să-ți vorbesc.
Le spun că , deși nu ești acum cu mine,
Și că ea îți aparține,
Într-o zi, cu tine am să-nfăptuiesc.
Și nu am de gând să greșesc,
Căci cu tine vreau sa cresc.
Le spun că te iubesc
Zi și noapte,
Îmi spun că trăncănesc,
Degeaba.
Însă știu și sper
Și mă gândesc și mă consum
Și aștept să vii orișicum
La mine.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în daneză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Vi to levede lykkeligt i vores drømme
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Og så ville jeg flyve med mine vinger
Jeg ville gerne opleve andre kærligheder
Andre "jeg elsker dig", andre "altid"
Men det er dig, jeg drømte om om natten min kærlighed
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var at ville og vide
Alt i livet, måske for hurtigt
Det var at opdage livet
Med dens sorger, dens glæder, dens galskab
Jeg ville leve som tiden
Følg mine timer, lev i nuet
Jo mere jeg levede, jo mere elskede jeg dig ømt
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig.
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
REVINO
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise.de mine făurite.
Şi mi te strång la piept prin ceata nopti plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţ.i cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi fn patimi inter zise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi și ploi.
Degeaba regrete!
Mă joc în părul ei
Cu un cârlionț,
Și-i cad în poală
Ca lovit de glonț
Ochii mi-i ridic
Să-i văd privirea,
Îi simt tristețea
Și...dezamagirea
Mă lasă să adorm
Pe-al ei picior subțire,
Visez cum mă sărută
Dar e doar amăgire
Deschid ochii ușor
Și singur mă găsesc,
Îi chem numele ei
Ecoul doar primesc
Am fost prea egoist
Cerând mereu iubire,
Făr' să ofer în schimb
Un dram de fericire
Degeaba am regrete
La tot ce s-a-ntâmplat,
Rămân cu amintirea
Și tare trist...că a plecat!
Aștept
Le spun că te iubesc
Lor, vântului, ierbii, norilor, stropilor de ploaie,
Până și unui străin ceresc,
La care mă rog ca tu să simți poate, ce urmează să-ți vorbesc.
Le spun că , deși nu ești acum cu mine,
Și că ea îți aparține,
Într-o zi, cu tine am să-nfăptuiesc.
Și nu am de gând să greșesc,
Căci cu tine vreau sa cresc.
Le spun că te iubesc
Zi și noapte,
Îmi spun că trăncănesc,
Degeaba.
Însă știu și sper
Și mă gândesc și mă consum
Și aștept să vii orișicum
La mine.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în daneză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Vi to levede lykkeligt i vores drømme
Det var tiden for "Jeg elsker dig"
Og så ville jeg flyve med mine vinger
Jeg ville gerne opleve andre kærligheder
Andre "jeg elsker dig", andre "altid"
Men det er dig, jeg drømte om om natten min kærlighed
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig
Det var at ville og vide
Alt i livet, måske for hurtigt
Det var at opdage livet
Med dens sorger, dens glæder, dens galskab
Jeg ville leve som tiden
Følg mine timer, lev i nuet
Jo mere jeg levede, jo mere elskede jeg dig ømt
Tilgiv mig for dette barnlige indfald
Tilgiv mig, kom tilbage til mig som før
Jeg elsker dig for højt, og jeg kan ikke leve uden dig.
Mainile tale
Caldura sufletului tau saruta obrazul meu rece.
Zambetul tau plin de speranta,
Este antidotul inimii mele triste.
Ochii tai plini de iubire,
Reflecta ca un luceafar strada vietii mele.
Glasul tau bland si dur in acelasi timp,
Este ca o pendulare pentru linistea mea.
Sarut mainile tale cele pline de povesti.
Sarut mainile tale cele ce-au trait o viata.
Sarut mainile ce o viata,
Mi-au fost temelia sufletului meu!
REVINO
Străin te-ai vrut, un pumn de amintiri pierdute,
Dar noaptea mi te port în vise.de mine făurite.
Şi mi te strång la piept prin ceata nopti plutind
Și mi se face dor de-un vin, mai mult ca oricând.
Mă macină un dor nebun, ce aprig mă doare
Un dulce vis cum că-ntr-o zi ne-om revedea
Spune-mi te rog, babe, ar fi posibil oare?..
La un apus de soare, îmbrătişaţ.i cândva?
Să-mi stropești sufletul uscat de dor
Cu picături din al tău roșu demidulce,
Să-l simt din nou pe buze și-n inima fior
CU el să mă scufunzi fn patimi inter zise.
P.S
Revino o clipă!. ca şi când nu ai plecat
Mă doare enorm nimicul de tine lăsat,
Rupe tăcerea imensă așternută-ntre noi
Răsai ca un soare de toamnă, după vânturi și ploi.
Degeaba regrete!
Mă joc în părul ei
Cu un cârlionț,
Și-i cad în poală
Ca lovit de glonț
Ochii mi-i ridic
Să-i văd privirea,
Îi simt tristețea
Și...dezamagirea
Mă lasă să adorm
Pe-al ei picior subțire,
Visez cum mă sărută
Dar e doar amăgire
Deschid ochii ușor
Și singur mă găsesc,
Îi chem numele ei
Ecoul doar primesc
Am fost prea egoist
Cerând mereu iubire,
Făr' să ofer în schimb
Un dram de fericire
Degeaba am regrete
La tot ce s-a-ntâmplat,
Rămân cu amintirea
Și tare trist...că a plecat!
Other poems by the author
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Simplu
Ce simplu curge viața
Când nu apasă dor
Poți lesne să dai lecții
Cum se alungă nor
Traești în echilibru
Nu-ți strigă-n gând trecutul
E simplu a fugi
Nu-ți arde-n tălpi pămîntul
Nu cauți o speranță
Nici visele nu dor
De inimă nu-ți pasă,
Ce simplu, ce ușor
În suflet nu te arde
În ochi străluce soare
Nu plănge amintirea
E totul o culoare
Ce simplu, ce ciudat
Iubirea cea albastră
E doar un gând speriat
Pe suflete apasă
Un vânt neașteptat
Ți-aduce amăgire
Te-aruncă exilat
Pe-o simplă amintire
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Știință exactă
Am încercat citind prin cărți s-arunc iubirea
Și-am reținut că de-i respinsă, e stricată
Iar despre suflet e cuvânt, dar nu există
Simțirea-i tulbure, să fie condamnată
Iubind corect printr-o formulă, matematic
Echilibrat să studiezi întâi valența
Dacă e liber electronul singuratic
De-i ocupat, nu e chimie, n-ai licența
Apoi e clar, să studiem și ADN-ul
El are X, ea are Y, nu se poate
Să calculăm pân’ la absurd strigând coleric
Drobul de sare o să cadă, ce ne facem?
Mă-ntreabă sufletul formulele iubirii
Ce să-i explic, că se aplică matematic?
Nici nu așteaptă să-i răspund și iute spune
Nu sunt robot, dacă te doare stoarce lacrimi
Oare e bine să lăsam oameni să plângă?
Poate fi simțul calculat prin matematici?
Oare iubirea te întrebă când să vină?
Să îi uităm pe-ndrăgostiții singuratici
O lume tristă ce privește prea departe
Superficial aruncă ochiul gol prin tine
Mai bine fuge și te lasă-n gări uitate
Să te descurci singur cu sufletul din tine
Nu poate dragostea să fie calculată
Te arde inima dar nu renunți la suflet
Singuri iubind o să vărsăm sincere lacrimi
N-am reușit nepăsători roboți s-ajungem
Ia-mă de mână
Apropie-te-n șoaptă fără teamă
Doar pentru tine-n lumea asta am venit
Eu sunt aici să îți acopăr orice rană
De mân-aș vrea ne plimbăm nedespărțit
Toate bătăile de inimă te chiamă
Un curcubeu de amintiri ți-am pregătit
La mine-n suflet ești mirabilă podoabă
De mână caut să te țin îndrăgostit
Ploile tale-am să le-adun la mine-n palmă
Le voi topi între apus și răsărit
Tristețea las-o arestată într-o vamă
Ia-mă de mână și-mi zâmbește fericit
Am adunat buchet de stele până-n toamnă
Cerul în ochi să-ți înflorească strălucit
Poate se-aprinde și la tine dulce flamă
Și-atunci de mână vom ajunge infinit
Fără de tine dimineața e o dramă
Cuvântul arde pe hârtie umilit
Zdrobind speranțele durerea mă destramă
Te rog de mână să mă ții adăpostit
Poate
Poate se-ntoarce ieri
Poate că azi nu plânge
Poate mai pot să sper
Poate să fie mâine
Poate se va-ntâmpla
Poate nici nu există
Poate e-n mintea mea
Poate rămâne tristă
Poate să bată-n porți
Poate-i o lume-nchisă
Poate dețin comori
Poate e doar o fisă
Poate se poate-acum
Cât poate se mai poate
Sau poate-i nicăieri
Și-atunci nimic nu poate
Dar poate n-a uitat
Și poate de se poate
S-ajungem să zâmbim
Un poate-ajuns se poate
Silvia Mihalachi