Tăcerea îmi este dar divin
Tăcerea îmi este dar divin,
O scară înspre bolțile sfințite,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Din vorbe aspre nerostite.
Cuvinte mor subit pe limbă,
Ori le ucid devreme-n minte,
Tăcerea-n ochii mei se plimbă,
Iar gura-i plină de morminte.
În lumea dulce a nerostirii,
Se-nalță sufletu-n lumină,
Și-acea scânteie a iubirii,
E-un foc imens care domină.
Când clevetiri survin mieros,
Ca să trezească vorbe amorțite,
Mi-s ochii îndreptați în jos,
Iar buzele îmi sunt pecetluite.
Tăcerea îmi este dar divin,
Și urc pe scară înainte,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Eu, ucigașul de cuvinte.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 31 octombrie
Vizualizări: 18
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Fluturii de Elena Farago în franceză
Poem: Un vis ciudat
Au adunat cartile pe care nu le mai citesc si le-au daruit copiilor
Poem: E grija lui
Poem: O femeie așa ca tine!
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Poem: Iertare mamă!
Poem: Lumea mea
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO