Tăcerea îmi este dar divin
Tăcerea îmi este dar divin,
O scară înspre bolțile sfințite,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Din vorbe aspre nerostite.
Cuvinte mor subit pe limbă,
Ori le ucid devreme-n minte,
Tăcerea-n ochii mei se plimbă,
Iar gura-i plină de morminte.
În lumea dulce a nerostirii,
Se-nalță sufletu-n lumină,
Și-acea scânteie a iubirii,
E-un foc imens care domină.
Când clevetiri survin mieros,
Ca să trezească vorbe amorțite,
Mi-s ochii îndreptați în jos,
Iar buzele îmi sunt pecetluite.
Tăcerea îmi este dar divin,
Și urc pe scară înainte,
Și zilnic cu o treaptă vin,
Eu, ucigașul de cuvinte.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 31 октября
Просмотры: 19
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: O zi
Поэма: Te caut
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Поэма: Florile
Поэма: Corega în franceză
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Поэма: Care dintre ele
Поэма: ,,Ne cunoaștem din vedere" în norvegiană
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău