Poems in the same category
Aici
Ți am oferit din timp
Și au trecut ani
Mi ai adus soare,
Și au apărut încet, stropi de ploaie
Vorbeam cu mine despre tine
Și mă întrebam..
Oare a mai rămas iubire ?
Sau poate doar o amăgire ?
De dimineață, intr o joi..
M am trezit goală, fără noi
Și m a durut atât de tare
Pentru ca am crezut intr o schimbare.
Priveam totul ca pe o amentire..
Ca pe ceva, ce n avea sa mai fie
Deși încă nu renunțasem la iubire
Se terminase pentru mine…
N. S.
Whiskey, blues și rock
Dimineața… după tine
Într-un bar, habar n-am știre
Prin acorduri whiskey… gânduri…
Îți scriu mahmur aceste rânduri.
Câtă poezie aș scrie
Într-un strop de nebunie!
Versuri scrise despre tine
Cerul plânge… pentru mine.
Și dacă nu îți scriu mă doare
Pahar de whiskey cu o floare,
Tristă-n gândurile mele…
Scuturată de petale.
Și prin fumuri de țigară
Te-am văzut plecând aseară,
Să te las a fost greșit …
Tu, un suflet rătăcit!
Pe tejghea se scurg pahare
Și un oftat de supărare,
Murmur de cuvinte goale
Cu rateuri orbitale.
Te privesc intr-un pahar
Și aș vrea să te declar
Vis pierdut în miez de noapte
Rupt de tine și de toate.
Priviri îmi spun de ne-nțeles
De ne-nțeles e ce-am ales,
Whiskey și un chip de gheață
Și mahmur spre dimineață.
Whiskey, blues și rock
Oglinzile îmi spun “noroc!”
Cerul plânge-n versuri triste…
Gânduri negre… și rasiste!
Gând ciudat ce nu-mi dă pace,
De ce iubirea noastră trece
Dacă noi n-avem hotar …
Whiskey, blues… la un pahar…
Prin gândul meu încerc să zbor
Să te găsesc, plăcut fior…
Și din când în când iubirea
O ghicesc într-o cafea.
Ascult pian și te sărut
Pe un pahar de whiskey mut
Prieten sec, prezent și fost
Când nimic nu avea rost.
Pe-un pat de calde amintiri
Al trecutelor iubiri
Cu fruntea pe tejghea visez
Cum pe note te pictez.
Și în visul meu banal
Se-aud pahare într-un scandal,
Cum zboară și se sting ca mine
Între lacrimi și suspine.
Și mă clatin câteodată
Într-o scuză demodată
Ca-ntr-un dans pe ritm de blues…
Nesigur și mereu confuz.
Disco globe-ul… un dement!
Îl declar eu permanent
Inutil și arogant…
Și la moarte condamnat!
Mi se par că toate-s puse
În privirile-mi înguste
Și mi-e teamă că am să uit,
Tot ce-ai fost, ce am iubit…
Un gust de wiskey cu-al tău chip
În bule calde de nisip,
Și-n gândul meu defel defect
Văd chipul tău firesc, perfect.
Și totu-mi pare tot mai lent
Fără tine sunt absent!
Noaptea-i lungă fără tine …
Aștept noaptea care vine.
Un cub de gheață din pahar
Se topește-ntr-un amar
Și prin gânduri whiskey sec ...
-Ăsta-i ultimul și plec!
Whiskey, blues și rock
O domnișoară-mi cere-un foc…
Whiskey și un chip de gheață…
Sexy blues spre dimineață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Secret
Mai împletit cu mii de flori
Numărând la ele fiecare petală,
Mi-ai împlinit gândurile cu trandafiri,
Și cu mii de cristale noi.
Mai făcut să par regină,
Să mă simt clandestină
Mai făcut așa iubită,
Mai făcut să fiu a ta.
Nu mai vreu să îmi văd viața mea
Fără iubirea ta,
Mi-ai împletit inima cu foc
Și avem același noroc, în fibre cu foc.
Spre trecut
Mi-am luat bilet spre trecut,
Într-un tren ce gonește înapoi,
În prezent nu-i nimic de făcut,
În prezent, viețuiesc în nevoi.
Am bilet clasa întâi, loc la geam,
Şi aștept pe peron c-o valiză,
Unde-n ea mai nimica nu am,
Decât dor și din inimă-o schijă.
Am plecat spre trecut, spre acasă,
Peste valea cu pomi și grădini,
Amintiri peste suflet mă-apasă,
Şi zăresc peste tot doar străini.
O neliniște îmi bântuite-n trup,
Căci la poartă ruginită-i lăcata,
Temător bat în geam și ascult,
Dar nici urmă de mama și tata.
Mă așez lăcrimând lângă ușă,
Şi gonesc peste ani gânditor,
Lângă copilul cu chip de păpușă,
Ce cânta zi de zi în pridvor.
Mă vedeam cățărat în copaci,
Jucând mingea cu ceilalți copii,
Cu mama, când făcea cozonaci,
Cu tata alergând pe câmpii.
Parcă ieri am fost și la școală,
Prins în horă apoi ca fecior,
Stând la mama cu capul în poală,
Ori cu tata cosind pe răzor.
Dă-mi valiza să plec, nu mai stau,
Mai așteaptă, m-am răzgândit...
Moarte, drept poruncă îți dau,
Să fiu în peretele casei zidit!
Doar un gând
Nu-ți spun cine sunt, rămân doar un gând,
O filă nescrisă-ntr-un basm fără margini,
Dar eu te cunosc, nu ești om de rând,
Sădești frumusețea în tainice pagini.
Te privesc de departe, subtil, ca o stea,
Și-n sinele meu primăvara sosește.
Când pleci și nu spui, în inima mea,
Lași urme adânci de dor și tristețe.
Dacă ai ști cât am încercat să nu simt,
Să te privesc ca pe un om oarecare,
Dar gândul la tine mă arde și-l mint,
Că nu îmi ești dor, că nu-mi ești visare.
Și, dacă în tăcere te voi regăsi,
Voi purta aceste cuvinte cu mine,
Într-o lume unde dorul e-un rău amorțit,
Și iubirea e-mbrăcată cu tine.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Aici
Ți am oferit din timp
Și au trecut ani
Mi ai adus soare,
Și au apărut încet, stropi de ploaie
Vorbeam cu mine despre tine
Și mă întrebam..
Oare a mai rămas iubire ?
Sau poate doar o amăgire ?
De dimineață, intr o joi..
M am trezit goală, fără noi
Și m a durut atât de tare
Pentru ca am crezut intr o schimbare.
Priveam totul ca pe o amentire..
Ca pe ceva, ce n avea sa mai fie
Deși încă nu renunțasem la iubire
Se terminase pentru mine…
N. S.
Whiskey, blues și rock
Dimineața… după tine
Într-un bar, habar n-am știre
Prin acorduri whiskey… gânduri…
Îți scriu mahmur aceste rânduri.
Câtă poezie aș scrie
Într-un strop de nebunie!
Versuri scrise despre tine
Cerul plânge… pentru mine.
Și dacă nu îți scriu mă doare
Pahar de whiskey cu o floare,
Tristă-n gândurile mele…
Scuturată de petale.
Și prin fumuri de țigară
Te-am văzut plecând aseară,
Să te las a fost greșit …
Tu, un suflet rătăcit!
Pe tejghea se scurg pahare
Și un oftat de supărare,
Murmur de cuvinte goale
Cu rateuri orbitale.
Te privesc intr-un pahar
Și aș vrea să te declar
Vis pierdut în miez de noapte
Rupt de tine și de toate.
Priviri îmi spun de ne-nțeles
De ne-nțeles e ce-am ales,
Whiskey și un chip de gheață
Și mahmur spre dimineață.
Whiskey, blues și rock
Oglinzile îmi spun “noroc!”
Cerul plânge-n versuri triste…
Gânduri negre… și rasiste!
Gând ciudat ce nu-mi dă pace,
De ce iubirea noastră trece
Dacă noi n-avem hotar …
Whiskey, blues… la un pahar…
Prin gândul meu încerc să zbor
Să te găsesc, plăcut fior…
Și din când în când iubirea
O ghicesc într-o cafea.
Ascult pian și te sărut
Pe un pahar de whiskey mut
Prieten sec, prezent și fost
Când nimic nu avea rost.
Pe-un pat de calde amintiri
Al trecutelor iubiri
Cu fruntea pe tejghea visez
Cum pe note te pictez.
Și în visul meu banal
Se-aud pahare într-un scandal,
Cum zboară și se sting ca mine
Între lacrimi și suspine.
Și mă clatin câteodată
Într-o scuză demodată
Ca-ntr-un dans pe ritm de blues…
Nesigur și mereu confuz.
Disco globe-ul… un dement!
Îl declar eu permanent
Inutil și arogant…
Și la moarte condamnat!
Mi se par că toate-s puse
În privirile-mi înguste
Și mi-e teamă că am să uit,
Tot ce-ai fost, ce am iubit…
Un gust de wiskey cu-al tău chip
În bule calde de nisip,
Și-n gândul meu defel defect
Văd chipul tău firesc, perfect.
Și totu-mi pare tot mai lent
Fără tine sunt absent!
Noaptea-i lungă fără tine …
Aștept noaptea care vine.
Un cub de gheață din pahar
Se topește-ntr-un amar
Și prin gânduri whiskey sec ...
-Ăsta-i ultimul și plec!
Whiskey, blues și rock
O domnișoară-mi cere-un foc…
Whiskey și un chip de gheață…
Sexy blues spre dimineață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Secret
Mai împletit cu mii de flori
Numărând la ele fiecare petală,
Mi-ai împlinit gândurile cu trandafiri,
Și cu mii de cristale noi.
Mai făcut să par regină,
Să mă simt clandestină
Mai făcut așa iubită,
Mai făcut să fiu a ta.
Nu mai vreu să îmi văd viața mea
Fără iubirea ta,
Mi-ai împletit inima cu foc
Și avem același noroc, în fibre cu foc.
Spre trecut
Mi-am luat bilet spre trecut,
Într-un tren ce gonește înapoi,
În prezent nu-i nimic de făcut,
În prezent, viețuiesc în nevoi.
Am bilet clasa întâi, loc la geam,
Şi aștept pe peron c-o valiză,
Unde-n ea mai nimica nu am,
Decât dor și din inimă-o schijă.
Am plecat spre trecut, spre acasă,
Peste valea cu pomi și grădini,
Amintiri peste suflet mă-apasă,
Şi zăresc peste tot doar străini.
O neliniște îmi bântuite-n trup,
Căci la poartă ruginită-i lăcata,
Temător bat în geam și ascult,
Dar nici urmă de mama și tata.
Mă așez lăcrimând lângă ușă,
Şi gonesc peste ani gânditor,
Lângă copilul cu chip de păpușă,
Ce cânta zi de zi în pridvor.
Mă vedeam cățărat în copaci,
Jucând mingea cu ceilalți copii,
Cu mama, când făcea cozonaci,
Cu tata alergând pe câmpii.
Parcă ieri am fost și la școală,
Prins în horă apoi ca fecior,
Stând la mama cu capul în poală,
Ori cu tata cosind pe răzor.
Dă-mi valiza să plec, nu mai stau,
Mai așteaptă, m-am răzgândit...
Moarte, drept poruncă îți dau,
Să fiu în peretele casei zidit!
Doar un gând
Nu-ți spun cine sunt, rămân doar un gând,
O filă nescrisă-ntr-un basm fără margini,
Dar eu te cunosc, nu ești om de rând,
Sădești frumusețea în tainice pagini.
Te privesc de departe, subtil, ca o stea,
Și-n sinele meu primăvara sosește.
Când pleci și nu spui, în inima mea,
Lași urme adânci de dor și tristețe.
Dacă ai ști cât am încercat să nu simt,
Să te privesc ca pe un om oarecare,
Dar gândul la tine mă arde și-l mint,
Că nu îmi ești dor, că nu-mi ești visare.
Și, dacă în tăcere te voi regăsi,
Voi purta aceste cuvinte cu mine,
Într-o lume unde dorul e-un rău amorțit,
Și iubirea e-mbrăcată cu tine.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Other poems by the author
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)
Dor
Umbre reci și voci amare,
Se tot simt in al meu jur...
Vântul zăpada-nvâltoare,
Totu-i zgomotos și dur.
A lumânării lumină,
Mai sclipește-ncetișor
N-așteptam iarna să vină...
Însă a venit cu dor
Cu dor de copilărie
Și de casa ce-o aveam
De- a mea mică jucărie
Și de mama ce-o iubeam
A plecat ,s-a dus în zare...
Nu știu dac-o s-o mai vad
În urmă lăsând dor mare
Și în inimă, prăpăd....
<3
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
DOUĂ LUMI
De câțiva ani privim stupefiați si nu-s povești,
Tot înflorind boboci de hoți,debusolați și proști
De tradatori ,urlind ca-s patrioti
Mirosul lor te înconjoară, îl găsești:
Pe la Tv , partid, senat, sau parlament,
Showuri tembele, reviste,proteste chiar parchet,
Prezentatori Tv libidinoși și afectați
Patronului și directivei……aplecați
La securiști, primari și președinți sau…oricine
Ce au originea și numele străine.
Miroase aerul de dive snoabe și inculte
Bombardierii cu manele… liberi lăsați să te insulte
Și-apoi transmit din emirate cu piscine
Prin,, breack news,, că e frumos,si că sunt bine.
Privești cu scârbă și te întrebi firesc
Unde sunt cei care visează, crează și muncesc?
Or* mai trai,se mai despart, se mai căsătoresc!!
Or* fi având copii frumoși, deștepți care citesc?
Da... i-am găsit se roagă și cerșesc în piețe
Cu pancarte…,,Un ban în plus ,copilul să-l pot crește,,
Cerșesc la prima lume, ce fără nici un drept
I-aplecă, îi răpune, le pune cruci pe piept.
Unde să fug ?
În suflet am simtit dorinți profunde
De-a sta o noapte trez
La Ipotești …în curte.
Sa las fiorul serii… să-mi pătrundă trupul
Miros de tei,
Foșnet de codru,
Razele de lună.
Cu un opaiț
Prin iarba de prin zori cosită,
Simțirea larg deschisă,
Am tot citit si recitit.
Cântând cu greerii durerile
Iubirii neimplinite,
viselor nespuse,
pierdutelor dorinte.
Ce vârtej de simțuri,
Cascade de miresme,
Flori de câmp.
Ce frământări, ce apăsari,
Eliberări de suflet.
Pași în ogradă ușor suind…
Fantomele din basme?
Simt pașii lui,simt pașii,
Spun dor de ducă, dor de lac
De dragoste, de stat un pic…
Nehotărât, impovărat, mâhnit
S-a depărtat
Ce aer , ce curat sfirsit de noapte.
Citind în geana zorilor am înțeles…
Cu toate acestea
S-a luptat și el.
Ce noimă de trăiri.
Purificat și liniștit,
Când larma ingereasca-a nopții
S-a oprit,
M-am afundat în codru
Pe cărare…. si gind de-a nu ma -ntoarce.
Alexandru M
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)
Dor
Umbre reci și voci amare,
Se tot simt in al meu jur...
Vântul zăpada-nvâltoare,
Totu-i zgomotos și dur.
A lumânării lumină,
Mai sclipește-ncetișor
N-așteptam iarna să vină...
Însă a venit cu dor
Cu dor de copilărie
Și de casa ce-o aveam
De- a mea mică jucărie
Și de mama ce-o iubeam
A plecat ,s-a dus în zare...
Nu știu dac-o s-o mai vad
În urmă lăsând dor mare
Și în inimă, prăpăd....
<3
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
DOUĂ LUMI
De câțiva ani privim stupefiați si nu-s povești,
Tot înflorind boboci de hoți,debusolați și proști
De tradatori ,urlind ca-s patrioti
Mirosul lor te înconjoară, îl găsești:
Pe la Tv , partid, senat, sau parlament,
Showuri tembele, reviste,proteste chiar parchet,
Prezentatori Tv libidinoși și afectați
Patronului și directivei……aplecați
La securiști, primari și președinți sau…oricine
Ce au originea și numele străine.
Miroase aerul de dive snoabe și inculte
Bombardierii cu manele… liberi lăsați să te insulte
Și-apoi transmit din emirate cu piscine
Prin,, breack news,, că e frumos,si că sunt bine.
Privești cu scârbă și te întrebi firesc
Unde sunt cei care visează, crează și muncesc?
Or* mai trai,se mai despart, se mai căsătoresc!!
Or* fi având copii frumoși, deștepți care citesc?
Da... i-am găsit se roagă și cerșesc în piețe
Cu pancarte…,,Un ban în plus ,copilul să-l pot crește,,
Cerșesc la prima lume, ce fără nici un drept
I-aplecă, îi răpune, le pune cruci pe piept.
Unde să fug ?
În suflet am simtit dorinți profunde
De-a sta o noapte trez
La Ipotești …în curte.
Sa las fiorul serii… să-mi pătrundă trupul
Miros de tei,
Foșnet de codru,
Razele de lună.
Cu un opaiț
Prin iarba de prin zori cosită,
Simțirea larg deschisă,
Am tot citit si recitit.
Cântând cu greerii durerile
Iubirii neimplinite,
viselor nespuse,
pierdutelor dorinte.
Ce vârtej de simțuri,
Cascade de miresme,
Flori de câmp.
Ce frământări, ce apăsari,
Eliberări de suflet.
Pași în ogradă ușor suind…
Fantomele din basme?
Simt pașii lui,simt pașii,
Spun dor de ducă, dor de lac
De dragoste, de stat un pic…
Nehotărât, impovărat, mâhnit
S-a depărtat
Ce aer , ce curat sfirsit de noapte.
Citind în geana zorilor am înțeles…
Cu toate acestea
S-a luptat și el.
Ce noimă de trăiri.
Purificat și liniștit,
Când larma ingereasca-a nopții
S-a oprit,
M-am afundat în codru
Pe cărare…. si gind de-a nu ma -ntoarce.
Alexandru M