Am iertat

Te-am iertat de-atâtea ori,

Crezând că dorul prinde flori.

Dar iertarea, pas cu pas,

M-a făcut să te tot las.

Din ce în ce mai mult ți-am dat,

Până ce dorul s-a uscat.

Și-n loc să te iubesc mereu,

Am învățat să-mi fiu doar eu.

Acum privesc fără regret,

Nu ești ce-am vrut, ci un secret.

Iubirea mea s-a risipit,

Când am văzut că n-ai simțit.

Category: Love poems

All author's poems: Andreia Aga

Date of posting: 27 апреля 2025

Added in favorites: 3

Comments: 1

Timp de citire: ~1 min.

Views: 738

Comments 1

Daniel Dobrică

16 мая 2025

e foarte inspirată metafora ta „dorul prinde flori”. Îmi place tare mult! Și ca imagine în minte e minunată! :)

Other poems by the author

De ai fi știut

Te-aș fi iubit cât ține viața,

De-ai fi știut să crezi în mine,

Dar ai lăsat în vânt speranța

Și-ai rătăcit printre străine.

Ți-am pus în palmă vis și soare,

Ți-am dat din nopți lumini aprinse,

Dar n-ai văzut cum fiecare

Se stinge-n umbrele nescrise.

Te-aș fi iubit, dar n-ai știut

Să-mi ții în suflet primăvara,

Și-ai fost un dor necunoscut

Ce-a risipit în vânt comoara.

More ...

Despărțire cu dor

A fost greu, dar am știut,

Că iubirea-i de trecut,

Chiar de sufletul ce-l port

Încă strigă pentru tot.

Am ales să plec tăcută,

Inima mi-e frântă, mută,

Dar nu pot să-l mai opresc,

Să-l iubesc și să-l rănesc.

Lacrimile-n șoaptă curg,

Amintirile mă smulg,

Dar în pieptul meu rămâne

Doar un dor cu iz de mâine.

L-am iubit, dar ce folos,

Drumul nostru e scurtat,

Eu pe stâncă, el pe valuri,

Două lumi ce s-au uitat.

Am lăsat tot focul stins,

Sub un cer adânc, aprins,

Dar iubirea mea de ieri

Plânge-n taină printre seri.

More ...

Uitarea, dar necontenit

Uitarea vine-n pas tăcut,

Și șterge tot ce-a fost durere.

Lăsăm în urmă ce-a trecut,

Privim spre cer, spre mângâiere.

Pentru totdeauna-am înțeles,

Că timpul nu-l putem întoarce.

Dar viitorul ne-a ales,

Spre noi speranțe să ne poarte.

More ...

Ploaia

Ploaia cade blând pe stradă,

Vântul suflă și mă-ndeamnă,

Să mă pierd printre uitare,

Într-o lume înșelătoare.

Tristețea curge pe alei,

Pașii mei sunt tot mai grei,

Norii joacă peste mine,

Ca un gând ce nu mai vine.

Dar din ploaie, printre stropi,

Se arată raze-n topi,

Și-n tristețea care doare,

Se ascunde-o alinare.

Căci și norii când dispar,

Lasă cerul iar hoinar,

Și tristețea ce mă-mparte,

Va pleca, ca ploaia-n noapte.

More ...

În încheiere

Să plec a fost o mângâiere,

Un dor ascuns, o înviere.

Am înțeles ce-i de păstrat,

Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.

Din rădăcini cresc ramuri noi,

Dar nu uităm ce-i sub noi doi.

Cuvintele rămân tăcute,

Dar faptele sunt celeute.

În încheiere spun cu rost:

Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,

M-au învățat să merg spre soare,

Să las în urmă ce mă doare.

More ...

Schimb de inimi

Hai să facem schimb de inimi,

Doar o clipă, nu mai mult

Tu s-o iei pe-a mea, cu vise,

Eu pe-a ta, cu dor tăcut.

A mea-i plină de iubire,

De speranțe, de cuvânt,

De priviri ce-ți dau putere,

De tăceri ce te-au înfrânt.

A ta pare o cetate

Fără foc, fără culori,

Dar o port să văd ce simți tu

Când te sting din prea puțini fiori.

Poate-n pieptul tău s-aprinde

Un fior ce n-ai mai dus,

Poate simți ce-nseamnă viața

Când iubești fără răspuns

Apoi facem iar schimbarea

Tu, cu-a ta, să pleci, ușor,

Dar s-o duci mai puțin rece,

Cu puțin din al meu dor.

Vrei s-o facem… pentru doi?

Hai să facem schimb de inimi

Și-apoi le luăm înapoi.

More ...

Poems in the same category

✨ Întâlnire

Ne întâlnim acum fi’ndcă destinul

M-a pedepsit sau zeii mă urăsc...

Uitasem - recunosc! - de-o vreme chinul

De-a mă ciocni de tine - corp ceresc!

Azi nu ne mai atragem, iar uimirea

Ce o mimăm de complezență, prost,

E încă o dovadă ca iubirea

A fost eternă, până n-a mai fost...

Nu te roși și n-aduce trecutul

Între noi doi; ce-a fost a fost și nu...

Nu mă închin ca toți ceilalți la cultul

Iubirii. Sunt banal; la fel și tu!

Sunt vinovat de singura greșeală

De-a-ngădui greșeala-ți; prea târziu

Am înțeles că e mai bună-o boală

Fără de leac, decât un drum pustiu.

Cum ar fi fost? Cu mult mai rău, știi bine...

Am învățat din toate doar să cad,

Iar viața ta nu ar fi fost cu mine

Călâie fericire, ci un iad.

Regrete?! Nu e timp pentru regrete;

Am mult prea multe drame la activ

Și de le-aș duce-n cuget ca pe pietre

Invidios l-aș face pe Sisif.

Ce-ai mai facut? Te-ai măritat? Cu cine?

Te-ntreb zâmbind, deși n-ascult ce-mi spui,

Căci mai degrabă să te-ntreb îmi vine:

Cum să te uit, iubirea mea dintâi?

N-ai fost un episod, ai fost o lume

Și peste ea pototpul a venit

Firesc. Să ne întoarcem la pronume,

Dar să uităm formulele de-alint.

Nu te acuz. Nu îți găsesc vreo vină

C-am eșuat pe căile lumești;

Nici zeii-n ceruri n-ar putea să-și țină

Un jurământ și-a altuia tu ești...

Azi. Nu-i nimic, căci fosta povestire

Nu-i tragică acum când ea trecu;

Mai tragică i-această întâlnire

În care eu sunt eu și tu esti tu...

Din toate astea totuși trag povată

Că făr’ iubire sunt nemuritor,

Dar fără tine-n nesfârșita viață

În fiecare clipă o să mor.

Dacă-aș putea, nu aș schimba nimica,

Pe mine însumi însă m-aș schimba;

Ca să te pot iubi pe veci cu frica

De-a nu te pierde iarăși, draga mea.

Am spus prea multe! Uită deci de mine

Și faptul că odată ne-am iubit;

Ca din atâta rău să iasă bine,

Să ne uităm de-acum pân’ la sfârșit!

Adio-ți spun și-n urma risipirii

Prea scurtei vrăji, ajungem la acord:

Tu vei porni pe calea fericirii

Spre sud, iar eu - ca Frankestein - spre nord.

More ...

Sa zbor

Si doar un zimbet
De-al tau si mi-e dor
Sa te cuprind ,sa zbor.
In al tau vint,

Sa fiu cu tine
Oricind la greu
Sa te-am alaturi
Mereu… In inima mereu

More ...

Ploaie

Ploua peste noi cu tunete si fulgere

Dintre noi, doar tu ai umbrela

Pe mine nu m-acoperi desi inima iti cere

Si te faci ca n-o auzi cand urla

Tu mergi in fata mea, eu te urmez

Ca alt drum decat asta nu stiu

Si ma doare tare dar nu pot sa cedez

Ca de nu-s a ta nu stiu ce sa fiu

M-am imbolnavit de la ploaia rece

Ca nu vrei sa m-acoperi nici sa ma astepti

Nu spui nimic, macar sa-mi spui de ce

Ai dat cu tot ce ti-am dat de pereti

Si stiu ca nu raspunzi, imi dai doar tacere

Eu raman in spate, te urmez fidela

Ploua peste noi cu tunete si fulgere

Dintre noi, doar tu ai umbrela.

More ...

Lacrimi latră mut
la lună.
Locomotiva mă înnebunește
și împușcă goluri
pe treptele laringelui meu.

Trupul tău era carne
acum un minut,
apoi s-a făcut umbră,
sărind bălțile pe peron.

Ai grijă, zic –
șoaptă crustată-n ger –
să-ți pui fularul, iubite,
că e frig în tren
și nemții-s distanți de fel,
că nu s-ar atinge-ntre ei
nici cu cenușa țigării.

Ai grijă, iubite
la ochi frumoși, la polei,
la păsările pe care nu le vei hrăni,
c-o să-ți amintești de mine.

Eu?
Am căldură,
eu sunt bine
că niște lacrimi latră mut
la lună.

More ...

PĂCAT GREU

E amar sufletul meu

Port în el un păcat greu.

De copil m-am dus în lume

Nu mi-a fost ușor nici bine,

N-am putut să-mi cer iertare

De cea lungă așteptae ;

O scrisoare sau o veste

Ca să știți că mai trăiesc.

Doar eu știu cât vă iubesc

Dragii mei părinții,buni

Dragi și buni ca nișe sfinii

More ...

As vrea o..

Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.