Author NicOnic
Total
1 creationsRandom creations :)
Dorul!
Vreau să te văd fericită,
Cu cine ești acum,
Am crezut că-mi ești iubită,
Dar ne-am pierdut pe drum
Credeam în sensul unic,
Cu mers doar înainte,
N-ai respectat nimic,
Din ce ne-am pus în minte
Nu știu unde-am greșit,
Sau poate nu,
M-acuz că n-am simțit,
Ce rece ai fost tu
Eu mă gândeam la viitor,
Și la copii făcuți cu tine,
Tu ai ales un alt decor,
Crezând, că-așa-i mai bine
Dacă cumva nu-ți va fi bine,
Și de mine ți-aduci aminte,
Să știi că dorul pentru tine,
Rămâne-aprins și e fierbinte
Voi aștepta un timp să treacă,
Și focul inimii, poate îl sting,
Să-mi vindec boala cardiacă,
Și un nou dor, să-ncerc...s-aprind!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doare
Doare;
Doare atât de tare ,
Ca o sabie înfrântă-n piept
Înjunghiat pe-atât de nedrept.
Doare;
Doare ,că nici grai nu am ,
Nici putere, niciun gram,
Mi-am pierdut și-a mea valoare.
Doare;
Doare, că nici data viitoare
Nu se va schimba nimic ,
În gândul tău, eu fiind un trecător pitic.
Doare;
Doare și speranța mă ucide
Căci pe răni îmi toarnă acide
Nu pot suporta a ta plecare.
Deci nu m-auzi că mă doare ?!
Sau nu mai am grai eu oare?
Sau în capul tău sunt un ecou
De plan doi dar totuși erou….
Nu o să mă opresc , căci doare !
Doare ! Doare! Doare! Doare!
Doare insuportabil de tare
Nu mai rezist această stare.
Și strig mai tare : Doare !
Tu poate din mirare
Mă vei simți , mă vei auzi
La mine poate te vei gândi.
Cad în genunchi, mă doare ,
E prea târziu , cu totul am slăbit.
Iar când vei primi a mea scrisoare
Să știi că te-am iubit.
Testament!
Vouă vă las, ce-n ani am adunat
Și versul scris și pus pe melodie,
Iar ție-ți spun pentru a mia oară
Că te iubesc, nespus, dragă Mărie.
Nu știu când Domnul m-o chema
Și spiritul să-mi părăsească trupul,
Doar știu că singur voi pluti la Cer
Înconjurat de îngeri, către Sfântul.
Mult mi-aș dori să nu mă plângeți
Când florile veți pune pe mormânt,
Mai bine, rugă de iertare.. înnălțați
Că sufletul mi-i Sus și nu-n pământ.
Copile, tu ești deacum la casa ta
Și simt că nu-ți lipsește mai nimic,
Așa că-ți voi lăsa... dragostea mea
Să-ți fie drept alint...când mă ridic.
Presimt, că-mi veți lipsi iubiții mei
Și tu Ioana, Eduard și scumpă soție,
Așa că am compus pentru-amintire
O ultimă-ncercare și tristă... poezie.
Acum, mărturisesc că tot ce-am scris
A fost povestea vieții, cu..rele și bune,
De care azi cu nostalgie-mi amintesc
Ca muritor și trecător...prin astă lume!
POEMUL FLORILOR DIN CÂMP
Flori din câmp
Flori perene în al nostru pământ
Privirea printre voi rătăcește
Când, natura din al vostru fin parfum
Anotimpului frumos veșmânt îi dăruiește
Flori în câmp, libere la libertate
Vorbiți-mi de iubire, de maci și albăstrele,
Printre voi să simt speranță și mângâiere
Flori cu petale grațioase
Dând la o parte ierburile invidioase
Ce vor petalele să vă ofilească,
Mereu îi fac privirii cărare
Cu pași înceți să ajungă la fiecare floare
Culorile voastre, tristețea să mi-o risipească…
Flori frumos colorate
De timp în timp înrădăcinate
Adesea de vântul vremi zbuciumate
Rămâneți în câmp demne și curajoase
Iar cerului de-a pururi credincioase…
Mereu iubirea prin timp vă pictează
Șuvoaie de culori peste voi revarsă
Nici sunetul viorii pe înserat nu vă uită
Punând arcușul pe strune, petalele vă sărută…
Îndrăgostiții în cartea iubirii vă păstrează
Înlocuind albele flori de caprifoi
Cu norocul din patru frunze de trifoi…
Adierea tainică din a voastră unduire
Atrage iubirea razelor de soare
Petalele își arată a lor dăruire
Lăsându-le culorile să le soarbă …
Printre picăturile de ploaie
Răsplată, cerul, florilor dăruiește
Un curcubeu multicolor, cu a lui sărutare
Păstrează farmecul din culoarea ce-l vrăjește,
Pentru floarea iubirii, floare și ea trecătoare…
Flori din câmp libere la libertate, vorbiți-mi șoptit despre iubirea păstrată printre paginile dintr-o carte.
Aș vrea mereu să vă privesc fără cereri avizate, fără pașapoarte și fără nori negri pe cer…
Plata și rasplata
Privesc în jurul meu mergind
Pe strada mare, suspinînd
Cînd văd o lume mare de nebuni
Ma-ntreb în gînd, e adevărat
Că lumea asta s-a stricat?
Nu-i de mirare ce trăim
O sa primim cu ce plătim
Plătim cu bune ne va fi bine
Plătim cu rău ne va fi greu.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că-mi dă putere cînd mi-e greu
Dar și îl rog că să mă ierte
Cînd mai greșesc, e omenește.
Incerc sa fiu și bun și drept
Și să plătesc cit mai corect
Că vreau doar bine să îmi fie
Nebun i
n lume nu-i domnie.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
CONDAMNATII
ora mea de poezie
31 July
Există versuri care se citesc și se uită, iar altele care rămân câteva minute în minte după ce ai terminat poezia. Pentru mine, aceasta a fost din a d...
Pustiu
ora mea de poezie
31 July
O poezie de-a dreptul memorabilă! Versurile au sensibilitate și profunzime. Finalul este deosebit de puternic și lasă loc de reflecție. Felicitări!
Ecou de vara
Miruna Teodorescu
31 July
Mulțumesc ❤️😘
Răsăritul din noi
Valentin Ailenei
31 July
Mulțumesc.
Vis rosu
Sandra Wolf
30 July
Răscolitor de frumos! Fiecare cuvânt doare, dar fascinează.
O să revii când va fi frig afara?
Anastasia Brăescu
30 July
Frumoase versuri. Mi-au placut foarte mult!
Te-as ruga
Bogdana Ivanov
29 July
Se simte atâta durere în fiecare cuvânt, dar sensibilitatea este, de fapt, o mare putere. Chiar dacă acel „nici o speranță” a durut, poezia te-a vinde...
Profilul unui gol interior
Bogdana Ivanov
29 July
Thx :)))
Te-as ruga
Florin Petricean
28 July
M-a sensibilizat modul cum ai reușit sa surprinzi perfect trecerea dureroasă de la speranță la resemnare, sa imi transmiti acea nostalgie profundă și...
Profilul unui gol interior
Florin Petricean
28 July
De actualitate! Bine scris!
Cheia de argint
Florin Petricean
28 July
Îți mulțumesc!
ULTIMA ILUZIE
Alex Black
28 July
Apreciez!👍
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Silvia Mihalachi
27 July
Vă mulțumesc frumos , stimată Anișoara Iordache, vă mulțumesc că ați citi și ați privit (și) cuvintele mele…
ULTIMA ILUZIE
Florin Dumitriu
26 July
O poezie care poartă în ea frigul unei nopți în care sufletul vorbește mai tare decât orice cuvânt. Felicitări!!
Garden of Hollow Serpents
Florin Dumitriu
26 July
Ce frumos. Metaforele tale au ceva întunecat și elegant, iubesc acest stil. Mi-a plăcut felul în care ai arătat că uneori cel mai periculos întuneric...