Vârtejul gândurilor mele
Gândurile mele sunt ca un vârtej în minte, Se rotesc și se ciocnesc fără oprire, Unele îmi aduc fericirea, altele mă lasă în durere, Dar fiecare mi se pare o comoară prețioasă, o comoară a vieții mele.
Sunt gânduri de iubire, de speranță și de dor, Sunt gânduri care mă încurajează să zbor, Sunt gânduri care mă fac să plâng și să râd, Sunt gânduri care mă îndrumă și mă fac să privesc înainte cu curaj.
În gândurile mele se ascund cele mai adânci secrete, Secretele mele cele mai intime și cele mai discrete, Sunt gândurile care mă fac să mă cunosc mai bine, Sunt gândurile care mă ajută să îmi găsesc drumul și să mă definească pe mine.
În liniștea nopții sau în zgomotul agitat al lumii, Gândurile mele îmi aduc liniștea, îmi dau putere și curaj, Ele sunt cele care mă înconjoară mereu, Gândurile mele, a mea comoară adevărată, pentru totdeauna.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Popa Florin
#ploaie
Data postării: 3 martie 2023
Vizualizări: 757
Poezii din aceiaşi categorie
Când...
Când mâna caldă ca o vară,
Prin părul răsfirat petreci,
Tu te gândești cum e afară,
Eu mă gândesc pe unde treci.
Când trupul la fereastră-ți șade,
Privind pierdută-n spre livezi,
Tu te gândești la pomi și roade,
Eu mă gândesc c-ai să mă vezi.
Când noaptea tragi perdeaua deasă,
Iar umbra-ți prinde strălucire,
Tu te gândești să fii mireasă,
Eu mă gândesc să îți fiu mire.
Prezentul creează viitorul
Plină de spelndoare
Eu merg pe a mea cărare
Cu o iubire fara de hotare
Eu trăiesc în lumea mare.
Trăind în suflet cu speranțe
Dovedind mereu doar pace
Ajungând și la dorințe
Ce nu au fost îndeplinite.
Zi de zi mai cu avânt
Eu călătoresc cu al meu cânt
Zi de zi mai frumușică
Precum un fir de levănțică.
Şi alb, și roșu, și verde, și albastru...
De alb aș fi m-aș îngropa în iarnă,
Ca nimeni niciodată să îmi afle trupul,
Zăpada, vântul pe mormânt s-o cearnă,
Şi-n fulgi să îmi sălășuiască duhul.
De-aș fi albastru m-aș contopi cu cerul,
Ca-ntreaga lume zilnic să mă vadă,
Nedumeriți să-ntrebe care e misterul,
De norii stau stingheri și plâng pe stradă,
De-aș fi un verde crud şi plin de rouă,
M-aș îngropa adânc sub iarba netăiată,
Să reapar atunci când straşnic plouă,
În picuri verzi, mai verzi ca niciodată.
De-aș fi un roș carmin, de-a pururi cald,
M-aş transfuza la tine-n măduvă și sânge,
Nemuritor în ochii-ţi triști mocnit să ard,
Să te alint atunci când mângâierea plânge.
De-aș fi și alb, și roșu, și verde, și albastru,
Aş evada subit în joacă și-n chiot de copil,
Să pot întoarce lumea din tragicul dezastru,
Să sting pe veci acest război stupid și inutil.
Iartă necondiționat
Când primăvara își varsă lumina,
Și florile răsar pe sub razele calde,
Un vânt de durere ți-a atins inima,
Și în suflet te doare, simți un abis adânc.
Cineva te-a rănit, ți-a smuls din viață,
A luat ce-i mai frumos, te-a lăsat în negru,
Și-n gândurile tale s-a strecurat ură,
Razbunarea te roade, te înghite în întuneric.
Dar primăvara, în toată splendoarea ei,
Te cheamă să ierți, să nu te pierzi în focul răzbunării.
Iubește ca și Isus, cu inima curată,
Căci doar prin iertare se naște o lume nouă.
Iar dacă îl urăști, dacă vrei să-l distrugi,
Ți-ai pierdut singur drumul, ai pierdut lumina.
Iertarea e cheia, iubirea este dar,
Prin tine poate înflori, ca o floare-n grădină.
Nu lăsa răul să-ți fure zâmbetul,
Căci doar iubirea te poate ridica,
Iartă cu credință, cu lacrimi și zâmbet,
Și lasă primăvara să aducă renașterea.
Nu-i uita pe cei care te-au rănit,
În loc să-i urăști, ajută-i să crească,
Pentru că prin iertarea ta, omul se schimbă,
Iar în loc de frunze uscate, vor înflori flori de pace.
Așadar, iartă necondiționat,
Căci doar așa vei găsi adevărata libertate,
Și primăvara va fi pentru tine un miracol,
În care tu și ceilalți veți înflori cu adevărat.
Delirum
Nimic nu-i mai cuprinde deznădejdea,
S-a strepezit în țeastă omenia
Și omul poartă vesta cumpătării
Peste o dermă tatuată cu nefirea.
Pentru o clipă s-au cernut o mie
Și pentru acest moment
S-au pitrocit în minte
O groazā de iluzii și scenarii,
Din lumea unui om ce-a fost să fie.
Judecată
Sub trupul meu se stinge rugul,
Căci lemnu-i ud de nedreptate,
Dovezile mi s-au arat cu plugul,
Plantând în loc sentințe și rapoarte.
Verdictul lor îl țin supus sub limbă,
Precum un mort își ține ortul,
Prin vămile pământului mă plimbă,
Legalizând cuvintelor avortul.
Se scurg Iisuși pe răstignirea mea,
Iar cerului ofer tristeți pe datorie,
Paharul morții astăzi îl voi bea,
La fel ca pe o simplă doctorie.
Când slujba înhumării o să-nceapă,
Rugați-mi popa să predice de două ori,
Groparii să mai sape adânc o groapă,
Să bage și justiția cu tot cu închisori.
Când...
Când mâna caldă ca o vară,
Prin părul răsfirat petreci,
Tu te gândești cum e afară,
Eu mă gândesc pe unde treci.
Când trupul la fereastră-ți șade,
Privind pierdută-n spre livezi,
Tu te gândești la pomi și roade,
Eu mă gândesc c-ai să mă vezi.
Când noaptea tragi perdeaua deasă,
Iar umbra-ți prinde strălucire,
Tu te gândești să fii mireasă,
Eu mă gândesc să îți fiu mire.
Prezentul creează viitorul
Plină de spelndoare
Eu merg pe a mea cărare
Cu o iubire fara de hotare
Eu trăiesc în lumea mare.
Trăind în suflet cu speranțe
Dovedind mereu doar pace
Ajungând și la dorințe
Ce nu au fost îndeplinite.
Zi de zi mai cu avânt
Eu călătoresc cu al meu cânt
Zi de zi mai frumușică
Precum un fir de levănțică.
Şi alb, și roșu, și verde, și albastru...
De alb aș fi m-aș îngropa în iarnă,
Ca nimeni niciodată să îmi afle trupul,
Zăpada, vântul pe mormânt s-o cearnă,
Şi-n fulgi să îmi sălășuiască duhul.
De-aș fi albastru m-aș contopi cu cerul,
Ca-ntreaga lume zilnic să mă vadă,
Nedumeriți să-ntrebe care e misterul,
De norii stau stingheri și plâng pe stradă,
De-aș fi un verde crud şi plin de rouă,
M-aș îngropa adânc sub iarba netăiată,
Să reapar atunci când straşnic plouă,
În picuri verzi, mai verzi ca niciodată.
De-aș fi un roș carmin, de-a pururi cald,
M-aş transfuza la tine-n măduvă și sânge,
Nemuritor în ochii-ţi triști mocnit să ard,
Să te alint atunci când mângâierea plânge.
De-aș fi și alb, și roșu, și verde, și albastru,
Aş evada subit în joacă și-n chiot de copil,
Să pot întoarce lumea din tragicul dezastru,
Să sting pe veci acest război stupid și inutil.
Iartă necondiționat
Când primăvara își varsă lumina,
Și florile răsar pe sub razele calde,
Un vânt de durere ți-a atins inima,
Și în suflet te doare, simți un abis adânc.
Cineva te-a rănit, ți-a smuls din viață,
A luat ce-i mai frumos, te-a lăsat în negru,
Și-n gândurile tale s-a strecurat ură,
Razbunarea te roade, te înghite în întuneric.
Dar primăvara, în toată splendoarea ei,
Te cheamă să ierți, să nu te pierzi în focul răzbunării.
Iubește ca și Isus, cu inima curată,
Căci doar prin iertare se naște o lume nouă.
Iar dacă îl urăști, dacă vrei să-l distrugi,
Ți-ai pierdut singur drumul, ai pierdut lumina.
Iertarea e cheia, iubirea este dar,
Prin tine poate înflori, ca o floare-n grădină.
Nu lăsa răul să-ți fure zâmbetul,
Căci doar iubirea te poate ridica,
Iartă cu credință, cu lacrimi și zâmbet,
Și lasă primăvara să aducă renașterea.
Nu-i uita pe cei care te-au rănit,
În loc să-i urăști, ajută-i să crească,
Pentru că prin iertarea ta, omul se schimbă,
Iar în loc de frunze uscate, vor înflori flori de pace.
Așadar, iartă necondiționat,
Căci doar așa vei găsi adevărata libertate,
Și primăvara va fi pentru tine un miracol,
În care tu și ceilalți veți înflori cu adevărat.
Delirum
Nimic nu-i mai cuprinde deznădejdea,
S-a strepezit în țeastă omenia
Și omul poartă vesta cumpătării
Peste o dermă tatuată cu nefirea.
Pentru o clipă s-au cernut o mie
Și pentru acest moment
S-au pitrocit în minte
O groazā de iluzii și scenarii,
Din lumea unui om ce-a fost să fie.
Judecată
Sub trupul meu se stinge rugul,
Căci lemnu-i ud de nedreptate,
Dovezile mi s-au arat cu plugul,
Plantând în loc sentințe și rapoarte.
Verdictul lor îl țin supus sub limbă,
Precum un mort își ține ortul,
Prin vămile pământului mă plimbă,
Legalizând cuvintelor avortul.
Se scurg Iisuși pe răstignirea mea,
Iar cerului ofer tristeți pe datorie,
Paharul morții astăzi îl voi bea,
La fel ca pe o simplă doctorie.
Când slujba înhumării o să-nceapă,
Rugați-mi popa să predice de două ori,
Groparii să mai sape adânc o groapă,
Să bage și justiția cu tot cu închisori.
Alte poezii ale autorului
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Ploaia vindecătoare
Alerg prin ploaie, cu picături în par, un zâmbet larg pe buze și gânduri în aer. Ploaia mă mângâie cu gesturi ușoare, îmi curăță mintea și-mi dă pace-n zare.
Aerul este rece, curat și proaspăt, simt cum mă eliberez, cum mi-se arată un drum luminos, o cale mai bună, pe care să merg fără nicio temere.
Nu mai am griji, nu mai am dureri, doar o lume minunată în care trăiesc. Mă uit la cer și simt picăturile de ploaie, inspir adânc, îmi umplu plămânii cu aer curat.
Este atât de frumos, să alergi prin ploaie, să simți cum te eliberezi și cum zbori spre zare. Mă bucur de fiecare moment, de fiecare clipă, căci în ploaie îmi găsesc liniștea și fericirea mea .
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Ploaia vindecătoare
Alerg prin ploaie, cu picături în par, un zâmbet larg pe buze și gânduri în aer. Ploaia mă mângâie cu gesturi ușoare, îmi curăță mintea și-mi dă pace-n zare.
Aerul este rece, curat și proaspăt, simt cum mă eliberez, cum mi-se arată un drum luminos, o cale mai bună, pe care să merg fără nicio temere.
Nu mai am griji, nu mai am dureri, doar o lume minunată în care trăiesc. Mă uit la cer și simt picăturile de ploaie, inspir adânc, îmi umplu plămânii cu aer curat.
Este atât de frumos, să alergi prin ploaie, să simți cum te eliberezi și cum zbori spre zare. Mă bucur de fiecare moment, de fiecare clipă, căci în ploaie îmi găsesc liniștea și fericirea mea .
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Ploaia vindecătoare
Alerg prin ploaie, cu picături în par, un zâmbet larg pe buze și gânduri în aer. Ploaia mă mângâie cu gesturi ușoare, îmi curăță mintea și-mi dă pace-n zare.
Aerul este rece, curat și proaspăt, simt cum mă eliberez, cum mi-se arată un drum luminos, o cale mai bună, pe care să merg fără nicio temere.
Nu mai am griji, nu mai am dureri, doar o lume minunată în care trăiesc. Mă uit la cer și simt picăturile de ploaie, inspir adânc, îmi umplu plămânii cu aer curat.
Este atât de frumos, să alergi prin ploaie, să simți cum te eliberezi și cum zbori spre zare. Mă bucur de fiecare moment, de fiecare clipă, căci în ploaie îmi găsesc liniștea și fericirea mea .
Umbre și lumină
Sunt umbre într-o lume de lumină,
Sunt suferințe într-o viață senină,
Sunt lacrimi ascunse în zâmbete false,
Sunt dorințe tăinuite, nerostite și apăsătoare.
Suntem oameni pierduți în agitația zilelor,
Căutând un sens în toate senzațiile trecătoare,
Dar uneori ne pierdem în tot haosul și confuzia,
Încercând să ne găsim drumul prin viață, la fel ca într-o labirint.
În această lume amară, în care totul pare să fie efemer,
Căutăm iubirea și ceea ce ne face cu adevărat fericiți,
Dar de multe ori uităm să privim în noi înșine,
Uităm să ne împărtășim sentimentele și emoțiile.
Suntem oameni fragili, dar puternici în același timp,
Cu vise și speranțe care ne călăuzesc prin întuneric,
Cu cicatrici care ne amintesc de trecut și de greșelile noastre,
Dar și cu puterea de a ne ridica din nou și de a merge mai departe.
Ploaia vindecătoare
Alerg prin ploaie, cu picături în par, un zâmbet larg pe buze și gânduri în aer. Ploaia mă mângâie cu gesturi ușoare, îmi curăță mintea și-mi dă pace-n zare.
Aerul este rece, curat și proaspăt, simt cum mă eliberez, cum mi-se arată un drum luminos, o cale mai bună, pe care să merg fără nicio temere.
Nu mai am griji, nu mai am dureri, doar o lume minunată în care trăiesc. Mă uit la cer și simt picăturile de ploaie, inspir adânc, îmi umplu plămânii cu aer curat.
Este atât de frumos, să alergi prin ploaie, să simți cum te eliberezi și cum zbori spre zare. Mă bucur de fiecare moment, de fiecare clipă, căci în ploaie îmi găsesc liniștea și fericirea mea .