Autorul Oros Luciana
Total
1 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Lacul
A fost lacul dintotdeauna,
frumos și tainic cum e luna.
Un spațiu sacru al ideii
Unde s-au întâlnit toți zmeii.
Cu nuferii și albastrul înghețat
Un colț de suflet înzestrat,
Cu darul de a porni,
Miraj de fantezii.
Licărul de sus în apa sa
cald se oglindea,
si-n mii de chipuri îl spărgea,
dar lacul nu se împrăștia,
ci lumea o unea
trindentul capul își scotea
lumină omului dădea
prin ciobul care-l însoțea.
Dar azi în vremea cu piscină
Lacul tot mândru, fără vină!
Tot simplu îmbrăcat în stele,
cu mantie de pădurice verde,
Te-nvață că nimic, real,
nu pierde.
Tatăl vostru
Tatălui vostru, de aici, pe pământ,
Cinstiți-i numele său,
Ascultaţi vorba sa,
Bucuraţi-vă în casa sa,
Ca un copil, toată viaţa.
Pâinea pe care v-o pune pe masă,
Cea, cu multă trudă muncită,
Să vă fie mereu mai gustoasă,
Decât orice ospăț, decât orice ispită.
Plângeţi pentru lacrima sa,
Iertaţi-l atunci când nu mai poate,
Şi fericiți-vă împreună, în toate.
Amin!
La nunta ta
Am sperat că sunt și voi rămâne a ta,
Dar uite-mă acum la nunta ta…
Mi-am promis că voi fi mereu fericită pentru tine și cu tine!
Sper că acest moment să fie cel mai special din viața ta,
Să fi fericit alături de iubirea vieții tale,
Căci azi inima mea se rupe în mii de bucăți.
Am ajuns la capătul puterilor…
Am ajuns să iubesc ca tata:
Care a iertat tot, dar a fost trădat.
Inima plânge în mine,
Dar zâmbesc de la masa domnișoarelor de onoare.
Te iubesc și te voi iubi mereu<3
SĂ NU MĂ PIERD…
De știi că-n brazdă ai semănat doar grâu,
Nu te aștepți să strângi în snopi secară,
Din ochi durerea-n stele curge ca un râu,
Și-n holdă strălucește-amurgul de aseară...
Eu am crescut în umbra sfintelor icoane,
Ce tremurau Lumina-n tindă, cu blândețe,
Învăluind cuvintele pe creștet de oceane,
Pe care le-am rostit cu dor la bătrânețe...
Căci știu că sunt vegheat din înălțimi celeste,
De sfinții mei cu fețe veșnic triste și umile,
Să nu mă pierd fără să scriu a lor poveste,
Ce-mi stăruie în suflet, în minte și în zile...
(a)Pa
primul lucru a fost apa
apoi după a fost mâncarea
solidă
deși apa a încercat
să inunde mâncarea,
iată că mâncarea a
înghițit apa
puțin mai eficient decât s-ar fi așteptat
tacâmurile.
Muza
Închid ochii și sper,
Că nu o să mai doară,
Ai fost și sare și piper,
Și mi te-am pus pe rană.
Și încă mă amuză,
Căci tot de tine scriu,
De ce îmi mai ești muză?
În sufletu-mi pustiu.
Căci tu mi-ai fost și rimă,
Ai fost și făr' de vers,
Te joci cu-a mea inimă,
Nimic nu are sens.
Ai fost întreaga artă,
Ce mi-am imaginat?
Și care a fost ținta?
Când oare te-am creat?
De ce îmi mai pierd timpul?
Chiar n-are niciun rost,
Căci tu mi-ai fost poemul,
Dar oare cu ce cost?
.................................
Rămâi doar plăsmuire,
A minții fulgerare,
O, dulce amintire,
Îmi pui pe rană sare.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Vraja sarutului nocturn
Oros Luciana
3 iulie
Cât de frumoasă poate fi această poezie!
Poezia care ne-a păstrat
Femeia in litere
3 iulie
O creație superbă. Foarte frumoasă idee!
Gânduri sub rânduri
Maddy94
3 iulie
Frumos scris, chiar adorabil
Absent
Maddy94
3 iulie
Mulțumesc pentru apreciere
Beția unei umbre
Miriam T.
2 iulie
O poezie atât de frumoasă, profundă
Când cerul ma ascultă
Miriam T.
2 iulie
Superba!
Toast funebru
Miruna Teodorescu
2 iulie
Atât de tristă....💔
Beția unei umbre
Miruna Teodorescu
2 iulie
Ce poezie frumoasă😍
Absent
Alex Black
1 iulie
Remarcabilă alternanța dintre prezența fizică și golul interior.Ai un ritm excelent care susține perfect degradarea legăturii.Felicitări pentru profun...
Multumesc
Maricel Bouros
30 iunie
frumos...mulțumiri ce ajung acolo unde trebuie
Cu o chemare !
Maria Giurgica
29 iunie
Superbă!!!
Lângâ tine
ElenaD
28 iunie
superbe versuri
În parc
ElenaD
28 iunie
un poem frumos si deosebit.
Zbuciumul inimii
Melania Istrate
28 iunie
O poezie tristă dar frumoasa in același timp
Amintiri ce nu vor fi
Anastasia Brăescu
28 iunie
Tristă ❤️👏