La ieșirea dintr-un tunel

Din mlaca nopții eu m-am ridicat

Precum un spic al grâului de aur,

Din greul jos noian alambicat

Al plevei ce plutește-n chip de plaur.

Iar boabe firu-i poartă un șirag

Lucind în ramuri pline ochi de soare,

Cortini în timp ce lumii i se trag

De ceață abundândă în paloare.

Și-atunci când va ajunge tot mai sus,

Vedea-va roșul foc de la apus…

Vă dau o lume-ntreagă-n dar

Și-n schimb vă cer o aplecare,

Cum negustoru-ntr-un bazar

O plată pe obiect își are.

Iar prețul nu-i deloc amar,

Când mintea stă pe-mbelșugare.

Vă dau o lume-ntreagă-n dar

Și-n schimb vă cer o aplecare.

Mă-ncred în orele ce sar

Cu-acea malignă usturare

Alegerea că-i pe cântar

În loc prin talerul mai mare.

Vă dau o lume-ntreagă-n dar!

Rup din tine o privire

ce din mine se adapă

precum un cal privat de apă

o cale lungă prin păduri și văi.

Zâmbetul o acompaniază

cu dezvelirea smalțului strălucitor

în spice de unde sărind din reflector.

Auzul este surd,

căci de ritmul împrejurimii a uitat,

lăsându-ți capul liber

pentru un delir de acorduri

cu declarații presărat.

Iar într-o timidă încercare

de plecăciune juvenilă,

obrajii ți se schimbă

în tonuri rubinii,

tremurători în simțirile nestrămutate

din corpul unui cal cu puterile adăpate.

Bat ca pasărea din aripi în negura nopții,

rup anii cu vioiciune lipsită de sațiu

printre crengile trosnind de vânturi târzii,

pierdut mi-e capul în stele închipuite,

fără nume,

fără soț.

Îmi pătrund bacante-n încăpere,

să mă cheme la marile desfrâuri,

la curgerile neostoite de alese deziluzii;

semne le fac, dornic tare, în semn de aprobare.

Și mă prinde una de mână,

și caută să mă potrivescă în șiruri de peltici pețitori

de drăgăstoase atingeri și calde vise

ale vălurilor albastrei mări.

Mărșăluim cu voie, cu zor

peste cadavre de naivi juveți,

de reputați intelectuali, domni versați, nătângi târgoveți,

intrând în aburindele văi necunoscute norodului.

Și degeaba ne-au conjurat copilandri, fete,

femei văduvite și babe lăcrimând

să nu trecem granița spre nicăieri,

că noi nu auzeam decât șoapte dulci de nimfete,

nu vedeam decât unduiri de coapse virgine,

decât sâni netezi și dalbi,

ochi suavi și buze fine.

Dar cum trecurăm poarta spre neștiut,

duzini de dragi trupuri ne-au apărut înainte,

și fiecare dintre noi, flăcăi de însurătoare,

merse să adoarmă în poale de fantezie.

Dar când, de drag, mă apropiam mai cu dornicie,

o izbitură îmi răsună tare,

ca de un metal scrâșnind în agonie.

Ce să fie oare?

Dintr-o spărtură în trupul navei,

șuvoaie reversări de ape nu conteneau să vie...

Pasărea din aripi ce bătea...

era, de fapt, prinsă în colivie...

Pe-un vraf de scrieri flămânzesc

Precum Tantal spre fruct întins,

Cu pofte mari ce-n versuri cresc.

Pe-un vraf de scrieri flămânzesc

Și-n van cuvintele-mi lungesc,

Căci tot mai sus mi-e țelu-mpins...

Pe-un vraf de scrieri flămânzesc

Precum Tantal spre fruct întins.

Sub clar de lună munții glas îmi au,

Cu naiuri din vechime ș-adiere

De aburi printre care păstoreau

Ciobani cu vârstă lungă ce nu piere,

Iar ramul, parcă preschimbat în za,

Ia-n cercuri o-ncropire cu statură

De văz de Argus car’ pe el s-ar da

Pădurii glob vigil ca armătură.

Hey, Domnu' Somon, putem mere la plimbărică?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?
Ce? Ce? Ce? Ce?

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Acum,
Merg la B.E.C, "Salut! Mă fac președinte!"
Hah sunt doar entuziasmat, am multi oameni pe Tick Tock.
Președentia o voi câștiga foarte repede,
Oameni vor zice: "Coaie, cine dracu-i ăsta?'
Rostogol, mă duc adânc, către putere,
Îmbracat doar în ie, făra pantofi, tot natural.
Îmbrăcat în întelepciune, văd pe mulți proști.
Cred că va trebui să mergem la Ruși,
Educație.
DAR LASĂ! Mă votează 99 de mii de pe Tick Tock!

Mergând, alergând, o să merg ș-o să primesc complimente,
Că am capmanie fără bani cheltuiti de mine,
Dar unu sau doi alti oameni plăteau! (Nu eu)
Economisindu-mi banii si sunt foarte fericit!
O să fiu pe stilul lu' bună-tu, da a lu bună-tu!
Serios! Era mai bine înainte de 89! (Chair că!)
Întreabă orice copil cu telefonu-n mână!

Lasă-mă cu coada la păine, dacă eram eu,
Dacă eram eu toți aveau 12 pungi, am cumpărat la 12 lei,
Am luat o sticlă de apă, dar a mea-i pură,
Salut salut, am băut acum am informația!
Lasconi nu-mi va putea întrece jocul Nu nu!
Aș putea-ntrece orcine la joc, să-l fac praf,
Eu Călin vă salvez.

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Coaie cum adică anulati alegerile?
Ce știți voi despre alegere corectă?
Dar văd, Dar văd, că v-ați supărat.
Adevărul nu e pentru voi.
Mulțumiți-vă poporu' care vă suportă
Corupția care eu sigur, n-o fac de loc mai mare.
Eu am voință bună, mă poți găsi mergând spre ruși.
Nu, Nu-s blocat în EU și NATO (Vă scot)

Tu "C", tu alt "C", și "R,
Dac-așa jucați, ei lasă că vine Somon după voi și mă pune premier.
Da mă pune P R E M I E R, motherfucker
Vin și vă trag în sus, vă salvez, motherfucker.
Câțiva vor fi: "Coaie nu știi ce-i H2O? Și mai vrei putere"
Și io-s: "Bă, eu vă salvez și vă educ"

Limited edition, acu tre' să votati,
Somon și Mucușor, alegeti peștele agil.
Asta numesc eu alegere mai corectă
Asta numesc eu buisness.
Alegănd Mucușor vă trageți in jos
Mergînd cu Somon, întoarce direcția pe dos,
Mucușor vă face erecția in jos
Și nu se-ntoarce

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

Vă promit că fac minuni
Îi alung pe nebuni,
Îmbrăcat în ia mea,
Călăresc un cal frumos
Îi alung pe nebuni,
Îmbrăcat în ia mea,
Călăresc un cal frumos

O să sparg niște sticle de apă
Pentru că beau doar din izvor,
Vă, Vă, Vă salvez,
Vin la putere!
Sunt Călin cel tare!

~ Din Viaţă ~

Bolovanul de carierã

E şi greu şi colţuros.

Şi e tare la cerbice,

Chit cã n-are niciun os!

Bolovanul de carierã,

N-are fraţi, n-are surori;

Şi-ntr-o parte, niciodatã,

Nu se dã, nici sã-l omori!

Bolovanul de carierã,

N-are bai dacã-l loveşti.

Nu îl doare. Da-ţi rãspunde

Cu expresii româneşti.

Bolovanul de carierã,

Are multe de-nvãţat;

Dar, mai sec îi este miezul,

Cu cât e mai mult udat.

Bolovanul de carierã,

Cã-i român, cã-i italian,

E trântit de toatã lumea:

El rãmâne bolovan!

- Satiră - 

Dor, door

Dor de dor 

De dor din dor 

Dor de casă și de tine

Că-s plecat de azi de mâine

Dor , dor de tine , dor 

Parcă dispar printre nori

Dor door

Dor de dor 

Dor

Dor de viață și de liniște 

Dor de flori în miriște 

Dor de flori în câmpul verde

Mă veghează și mă vede 

Mă veghează și mă vede

Dor din cer 

Cu ață sfântă 

Dorurile mă frământă 

Dor , door  

De dor din dor 

Că gândurile mă dor 

Dorul verde îl îndur 

Simt că cu vântul tremur

Dor de dooor 

Dor de dor 

Dor

Nu simt nimic.

Sunt însăși abisul ce-și arde dorințele,

un adio tăcut al lumii care uită să fie om.

Mă prefac? Sau poate sunt doar victima unei imaginații,

ori a abuzului perfid al societății:

manipulare, distrugere, pierdere de sine.

Dar poate exagerez. Sau doar spun adevărul.

Mi-am pierdut identitatea.

De suflet nici nu mai vorbesc, căci e amar,

la fel ca inteligența emoțională a unui popor

„pașnic” prin mască, dar gol în profunzime.

Superficialitatea ne îndeamnă să remarcăm lucruri fără valoare,

în timp ce esențialul dispare.

Nu sunt singura.

Cu toții ne-am simțit cândva capabili de măreție,

dar timpurile noastre zdrobesc mințile luminate.

Îi aruncă în abisul amărăciunii.

Înțelepții devin prizonieri ai criticilor needucaților,

într-un sistem ce se hrănește din corupție și invidie.

Sus, în vârf, stau cei fără cultură,

reprezentând o țară ce abia mai respiră.

Dar nu-i nimic.

Nu mai simt nimic.

Goliciunea lumii crude s-a așezat în mine,

amărăciunea îmi șoptește sfârșitul.

Și totuși, sunt numită nebună

pentru că văd realitatea, pentru că sunt realistă.

Se spune că suntem fericiți.

O iluzie amară.

Cei fără minte zâmbesc fără griji,

în timp ce țara arde.

Iar cei care gândesc... dezbat,

privesc lumea prin prisma științei, a psihologiei, a politicii, a filosofiei...

împovărați de complexitatea existenței.

De aceea suntem singuri.

Oamenii deștepți nu sunt înțeleși.

Trăim printre iluzii, printre gândurile unor neica-nimeni.

Fără vise reale, fără planuri ce pot schimba lumea.

Dorim o schimbare, dar puțini îi înțeleg profunzimea.

Așa rămânem izolați.

Singuri.

Bună ziua! 

Sunt ignorată 

Dispare zâmbetul,

de pe față.

La revedere.

Autor Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 15.11.2024

Câteodată vine ploaia,

Lăcrimând pereții,

Întunecând odaia 

În surâsul dimineții...

Uneori ne fulgeră 

Din cerul prăfuit 

Gândul care tulbură 

Obișnuitul circuit..

Din când în când e ceață 

Și umbre mișcătoare 

Privirea ne îngheață 

Sub febrilul soare..

Sporadic ne inundă 

Liniștea din hol,

Ce tremură -n oglindă 

Și ne prăbușim in gol...