Dorule!
Umblă-n sat o vorbă, precum dorul
L-ar fi prins cineva și agățat în cui,
Dar eu cred că e minciună gogonată
Că acolo știu că e, doar pofta omului.
Și-apoi cum să sechestrezi tu dorul
Când acesta fuge precum gândul,
De la tine către tot ce-ți este drag
Și revine încărcat, să-ți umple golul.
Ieri am simțit că-mi plange ochiul
Când am văzut că satu-mi moare,
Și cum se duce și-a mea copilărie
Și totu-i tern și făr' nicio culoare.
Sufletul îmi este plin de tristețe
Să văd atâta răutate-n jurul meu,
Nu știu cui să-mi mai spun dorul
Ce-l știe, doar bunul...Dumnezeu.
Totuși, n-am să-l țin bătut în cuie
Drumu-i voi da să zboare-n lume,
Veste să-mi aducă și-apoi să-l rog
Măi Dorule, de dor...nu mă răpune!
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Pierderea speranței
Poem: Poienița din pădure
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala
Poem: "TU CUI II SPUI PĂRETE"
Poem: Acolo sus în nori mă voi scălda,
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: La nuntă!
Poem: Amantul Imaginar
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani