August și Mai!
Ea s-a născut în luna lui August
Iar eu în luna Mai, numită și florar,
În timp găsindu-ne unul pe altul
Într-un frumos oraș, zis legendar.
Și eu și ea studenți în Iașul drag
Doi visători în astă lume strâmbă,
Veniți din sat către oraș la învățat
Ca mai târziu s-avem o bună slujbă.
Cum te-am zărit ceva s-a întâmplat
Și n-am mai fost deloc sigur pe mine,
Și am simțit cum inima a luat-o razna
Sărind de la 60 către 100 și mai bine.
Atunci seama mi-am dat ce se petrece
Cu corpul meu și ale mele sentimente,
Pe care nișcând nu le-am trăit 'nainte
La întâlniri cu alte fete, acum studente.
Pe gânduri n-am mai stat prea mult
Și repede timid i-am declarat iubire,
A fost puțin surprinsă de vorba mea
Și mi-a cerut un timp pentru gândire.
N-am așteptat prea mult răspunsul
Și-a doua zi am invitat-o la plimbare,
Tare fericit am fost să-mi spună..da
Iar vorba ei căzând ca binecuvântare.
De-aici până să devenim îndrăgostiți
Și mai apoi s-o rog să fie a mea soție,
A fost un timp destul de lung și greu
Pân'amândoi am spus un da..la primărie.
Frumoasă-mi este luna lui August
Dar mai frumoasă este aleasa mea,
Sărbătorim în Mai, dar și de Gustar
Și-n vals purtăm cu noi....fericirea!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 23 august 2024
Vizualizări: 314
Poezii din aceiaşi categorie
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Iubirea e o uitare
Iți mai amintești?
Cum ziceai că iubirea-i o uitare,
Azi te culci, mâine mă uiți
Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,
Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul
Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,
Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini
Poate că încă dorul mi-l suspini,
Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute
Și doar negustori cu suflete vândute,
Stau și râd cum ne împiedicam între noi
Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Ce e iubirea?
Ce e iubirea?🤔
Pentru mine e acea persoana care apare in viata ta ca prin magie!Nu sti cand , nu sti cum , nu sti unde dar a intrat in viata ta ca uragan si nimic nu mai e la fel!
Desi o cunosti de putin timp ai senzatia ca mereu a fost acolo,fara sa ti dai seama deja face parte din tine ,realizezi ca fara ea nu poti sta , fara ai asculta vocea ,fara sa i spui" noapte buna"!
Cu un simplu buna ,ea iti schimba starea de la suparare la extaz, iti accelereaza bataile inimi e o senzatie unica care iti hiptonizeaza inima si corpul, cand esti cu ea te simti ca intr o vraja!
Ea e in mintea ta , merge cu tn peste tot, daca nu esti cu ea esti agitat ,iti lipseste ceva ,esti incomplet!
Cu un simplu zambet ea te umple de fericire , nu te mai intereseaza nimic altceva decat sa o vezi zambind, fericirea ei e cel mai frumos cadou pentru tine!
Ai vrea sa sti unde e , ce face daca , a mancat, daca e bn ,totul ... Ea e intregul tau simti ca daca ea n ar fii , tu nu vei mai fi ca inainte!
Pentru mine asta e iubirea!
Sertare
Într-un sertar am două scaune și-o floare
Un ac de păr și o dorință mult pre mare
În alt sertar doarme un pat și-o înserare
Două sertare află-n ele întâmplare
Ocupă spațiul stând deschise către soare
Așteaptă rănile deschise o salvare
Să le donez tot conținutul ce mă doare
Nu le primesc căci au și alți-așa sertare
Cu veri firești le-aș încărca de mi-ar fi mare
Multe povești trăite-n doi fără hotare
Cu poze vesele și pline culoare
Dar ce păcat, sunt ocupate cu-ntristare
Se-adună umbre-ntunecând alte sertare
Din ele curg în călimară ploi amare
Să le aștern descălecând pe pagini goale
Zburând în ultimul sertar fără scăpare
Le-nghite praful aruncându-le-n uitare
Totate cuvintele-ngropate-n așteptare
Le-neacă timpul alergând cu nepăsare
Caut în beznă prin sertare fir de soare
Aș ocupa dulapul tot cu altă stare
Dar nu găsesc unde se află prin sertare
Stau încurcat filozofând idei bizare
Întins în patul răsturnat de-un ac și-o floare
De ce?
De ce anume asa s-a intimplat?
De ce?
Nu pot sa inteleg.
De ce pa altul mai schimbat,
De ce?De ce?
Nu mai are rost sa traiesc fara tine,
Viata nu mai are sens.
Cu inima distrusa-n mine,
Incerc din viata ta sa ies.
E greu,
Si nu pot,Nu reusesc,
Sa uit pe cine eu iubesc,
In inima-mi vei fi mereu.
O luna de neuitat.
Daua saptamini de iubire.
Si doar trei zile de neintelegere.
Nu mai mult.
Doar o luna,doua saptamini si trei zile,
De iubire
Si restul:
Infern si suferire.
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Iubirea e o uitare
Iți mai amintești?
Cum ziceai că iubirea-i o uitare,
Azi te culci, mâine mă uiți
Tot te aștept pe peron cu ultima-mi suflare,
Cu lalele roșii calde,cu trandafiri aporetici reci ca drumul
Cu zăpadă pe sub braț si cu stele gri ca scrumul,
Să te țin în brațe zici tu?Poate că-s afundat între spini
Poate că încă dorul mi-l suspini,
Iubirea și timpul? un apogeu pentru destine pierdute
Și doar negustori cu suflete vândute,
Stau și râd cum ne împiedicam între noi
Și noi tot sperăm să ne împiedicăm în doi
Nebunie pură!
Inima lui de ghiață,
Acum se topește,
L-ai readus la viață,
Știai că te iubește....
Își lasă-n urmă trecutul,
Îl lasă doar pentru tine,
Acesta vă va fi-nceputul,
Drumul vostru către nebunie....
Este nebun din fire,
Este nebun după tine
Nu știa ce-i aia iubire,
Până te-a cunoscut pe tine.....
În pura lui nebunie,
Tu ești linia de plutire,
În pura lui nebunie,
Se gândeșre doar la a ta iubire.....
În pura lui nebunie,
Ar face totul pentru tine,
În pura lui nebunie,
Fără tine nu există mâine.......
În pura lui nebunie,
Tu ești tot ce contează,
În pura lui nebunie,
Viața fără tine-i film de groază.......
În pura lui nebunie,
Varsă lacrimi de iubire,
În pura lui nebunie,
Lasă versuri fără sens pe hârtie....
În pura lui nebunie,
Doar pe tine te dorește,
În pura lui nebunie,
După trupul tău gol tânjește.....
Încă se gândește la felul în care îl priveai,
Când goală-n pat de plăcere gemeai,
Încă-ți simte sânii tăi moi la el în palme,
Încă simte cum îl săruți cu buze calde
Este nebun după tine, tânjește să te aibă o eternitate lângă el. Știe că poate nu-ți poate oferi tot ce alți ar putea, însă știe că poate să-ți ofere propria lui viață, poate să-ți pună inima-n palme fără ca măcar să clipească. Este dispus să moară de un infinit de ori blocat într-o buclă temporală doar să știe că ție îți va fi bine. Avea sufletul mort când te-a cunoscut și nu știa ce înseamnă să iubești, însă din clipa în care te-a cunoscut a știu că tu ești sufletul lui pereche. A greșit mult în fața ta pentru că n-a știut cum să prețuiască iubirea, acum regretă dar timpul nu-l poate da înapoi ca să schimbe tot ce a fost între voi, însă are întregul viitor în față ca să-și îndrepte greșelile. Poate că n-o să fie niciodată așa cum ți-ai dori tu să fie, însă îți jură că va încerca și se va strădui să fie pe placul tău......
Ce e iubirea?
Ce e iubirea?🤔
Pentru mine e acea persoana care apare in viata ta ca prin magie!Nu sti cand , nu sti cum , nu sti unde dar a intrat in viata ta ca uragan si nimic nu mai e la fel!
Desi o cunosti de putin timp ai senzatia ca mereu a fost acolo,fara sa ti dai seama deja face parte din tine ,realizezi ca fara ea nu poti sta , fara ai asculta vocea ,fara sa i spui" noapte buna"!
Cu un simplu buna ,ea iti schimba starea de la suparare la extaz, iti accelereaza bataile inimi e o senzatie unica care iti hiptonizeaza inima si corpul, cand esti cu ea te simti ca intr o vraja!
Ea e in mintea ta , merge cu tn peste tot, daca nu esti cu ea esti agitat ,iti lipseste ceva ,esti incomplet!
Cu un simplu zambet ea te umple de fericire , nu te mai intereseaza nimic altceva decat sa o vezi zambind, fericirea ei e cel mai frumos cadou pentru tine!
Ai vrea sa sti unde e , ce face daca , a mancat, daca e bn ,totul ... Ea e intregul tau simti ca daca ea n ar fii , tu nu vei mai fi ca inainte!
Pentru mine asta e iubirea!
Sertare
Într-un sertar am două scaune și-o floare
Un ac de păr și o dorință mult pre mare
În alt sertar doarme un pat și-o înserare
Două sertare află-n ele întâmplare
Ocupă spațiul stând deschise către soare
Așteaptă rănile deschise o salvare
Să le donez tot conținutul ce mă doare
Nu le primesc căci au și alți-așa sertare
Cu veri firești le-aș încărca de mi-ar fi mare
Multe povești trăite-n doi fără hotare
Cu poze vesele și pline culoare
Dar ce păcat, sunt ocupate cu-ntristare
Se-adună umbre-ntunecând alte sertare
Din ele curg în călimară ploi amare
Să le aștern descălecând pe pagini goale
Zburând în ultimul sertar fără scăpare
Le-nghite praful aruncându-le-n uitare
Totate cuvintele-ngropate-n așteptare
Le-neacă timpul alergând cu nepăsare
Caut în beznă prin sertare fir de soare
Aș ocupa dulapul tot cu altă stare
Dar nu găsesc unde se află prin sertare
Stau încurcat filozofând idei bizare
Întins în patul răsturnat de-un ac și-o floare
De ce?
De ce anume asa s-a intimplat?
De ce?
Nu pot sa inteleg.
De ce pa altul mai schimbat,
De ce?De ce?
Nu mai are rost sa traiesc fara tine,
Viata nu mai are sens.
Cu inima distrusa-n mine,
Incerc din viata ta sa ies.
E greu,
Si nu pot,Nu reusesc,
Sa uit pe cine eu iubesc,
In inima-mi vei fi mereu.
O luna de neuitat.
Daua saptamini de iubire.
Si doar trei zile de neintelegere.
Nu mai mult.
Doar o luna,doua saptamini si trei zile,
De iubire
Si restul:
Infern si suferire.
Alte poezii ale autorului
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Poveste de iubire!
Pe tine când printre fete te-am văzut,
Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,
Și cât de dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,
Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,
Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,
Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul
Am tresărit simțind un pic de durere,
Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,
Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,
Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
Ce a urmat a fost o lungă poveste,
Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe,
Nu am căzut, sperând în fericire
Vă spun acum că a fost la prima vedere,
O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,
Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,
Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți
dușmani!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Voi scrie..vers!
Emoția profund mă copleșește,
Când viața prin vers mi-o povestesc,
Nu mă feresc să exprim sentimente,
Pentru ființa dragă pe care o iubesc
Cum să nu scriu mereu despre iubire,
Și să ascund un adevăr ce îl trăiesc,
La ce mi-ar folosi comori în lume,
Dacă, n-aș avea la cine să zâmbesc
Nu știu să definesc ce-i fericirea,
În astă lume mică, plină de păcat,
Dar pot să spun că-mi este bine,
Lângă femeia cu care-s cununat
Voi scrie și voi spune tot prin vers,
Despre iubire, dragoste și fericire,
Pe Domnul Îl voi ruga să mă ajute,
Să pot iubi, ierta, păși spre mântuire!
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Am plâns, am râs..!
Dansăm în doi așa frumos
Și azi când noi sărbătorim,
Priviri simțim de peste tot
Iar bârfa lor e greu s-o știm
Zâmbim și pașii ne conduc
Pe ritm de vals și de iubire,
În ochi avem multă lumină
Pentru că ei emană fericire
Ne știm din vremea studenției
De când noi ne-am îndrăgostit,
Și de atunci formăm perechea
Iar vorba lumii nu ne-a clintit
Ani mulți am pus în barca noastră
Și-am navigat pe vânt și pe furtună,
Și niciodată nu am căzut sub val
C-am tras la vâslă doar împreună
Și an de an când vârsta împlinim
Cu drag ne amintim de tinerețe,
De clipele frumoase ce le trăim
Chiar și acum ajunși la bătrânețe
......................................
Am plâns, am râs și ne-am luptat
Cu cei ce răutatea-n viață o cultivă,
Cu cârma strâns în mână am vâslit
Pe drumul drept, fără a fi..în derivă!
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Poveste de iubire!
Pe tine când printre fete te-am văzut,
Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,
Și cât de dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,
Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,
Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,
Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul
Am tresărit simțind un pic de durere,
Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,
Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,
Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
Ce a urmat a fost o lungă poveste,
Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe,
Nu am căzut, sperând în fericire
Vă spun acum că a fost la prima vedere,
O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,
Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,
Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți
dușmani!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Voi scrie..vers!
Emoția profund mă copleșește,
Când viața prin vers mi-o povestesc,
Nu mă feresc să exprim sentimente,
Pentru ființa dragă pe care o iubesc
Cum să nu scriu mereu despre iubire,
Și să ascund un adevăr ce îl trăiesc,
La ce mi-ar folosi comori în lume,
Dacă, n-aș avea la cine să zâmbesc
Nu știu să definesc ce-i fericirea,
În astă lume mică, plină de păcat,
Dar pot să spun că-mi este bine,
Lângă femeia cu care-s cununat
Voi scrie și voi spune tot prin vers,
Despre iubire, dragoste și fericire,
Pe Domnul Îl voi ruga să mă ajute,
Să pot iubi, ierta, păși spre mântuire!