Doar iubire fără ură!

Ce sentiment frumos este să ierți,

Și cât de greu îți  vine ca să uiți,

Ceva ce-n viața ta s-a întâmplat,

Și care te-a durut, rănit și întristat

 

Cât de ușor e uneori a acuza,

Și cât de dificil este a te scuza,

Când realitatea spune altceva,

Iar adevărul nu-i de partea ta

 

Iar deseori uităm să mai iubim,

Chiar și pe-acei ce noi îi prețuim,

Tot timpul avem ceva de invocat,

Și n-acceptăm cuvântul ,,ne-ai uitat"

 

Cu toții știm ce grea e despărțirea,

Și cât de dulce poate fi reîntâlnirea,

Dar când îndepărtarea e uitare,

Rănește trupul, sufletul și doare

 

Suntem făcuți doar din iubire,

Și să iubim e a noastră menire

Vedem în jur, în lume, multă ură,

Și ne urâm unii pe alții fără măsură

 

Cuvântul sfânt dorit e dragostea,

Așa cum sfântă a fost Nașterea,

A Pruncului IIsus cel mult dorit,

De cei ce cred în Duhul Sfânt

 

Așa că pe pământ hai să iubim,

Și dragoste în noi cu toții să sădim,

Să fim smeriți și buni și să iertăm,

Iar ura dintre noi vă-ndemn...s-o-ndepărtăm!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 


Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Zugun poezii.online Doar iubire fără ură!

Data postării: 11 martie

Vizualizări: 60

Loghează-te si comentează!

Comentarii

..multumesc frumos stimata d-na Mihalachi pentru apecieri..eu sunt un amator, fara a avea pretentii..citesc si ma bucur de ceea ce scrieti!
Comentat pe 12 martie
Iubirea și ura sunt incompatibile dintr-o ancestrală perioadă... Poezia ,,Doar iubire fără ură,, este ca un biblioraft ce păstrează în el șapte dosare, fiecare strofă cu dosarul ei ,în fiecare poetul a notat câte o cugetare: ,, Ce sentiment frumos este să ierți/ Cât de ușor e uneori a acuza,, ș.a.ș. m. d. În al șaptelea dosar, echivalent cu strofa șapte, poetul Cezar Zugun dă rezoluția : ,, Așa că pe pământ hai să iubim/ Iar ura dintre noi / s-o-ndepărtăm !,,.Ce frumoasă poezie , ce frumos,, îndemn,,.
Comentat pe 12 martie

Poezii din aceiaşi categorie

Zăpadă în Martie

Luna doarme pe cerul adâncit

Vântul iernii însfârșit s-a potolit.

Dar ciorile zboară în abisul poticnit,

Și lumea se poate să se fi sfârșit.

 

Zăpada  în Martie mă cheamă,

Ca pe o prințesă de aramă.

Curgându-i roade din ochii plini de teamă,

Rămânând veșnic un tablou în ramă.

 

Brusc, viscolul începe să distrugă,

Suflete ce n-au mai încetat să fugă.

Iar Luna dormea cand lumea începuse să se scurgă,

Crezând că se face ziuă…

Ce nătângă!

Mai mult...

colaj//2

fior de singurătate,

cerul-și apleacă tâmpla rece,

mai aproape

de zbuciumul valurilor.

 

șuvițe de păr argintiu,

intr-un zbor frenetic  de fluturi ,

ating copacii.

 

câțiva călători solitari,

așteaptă

la colțuri de străzi

sau după garduri,

chemarea

la cină.

 

Mai mult...

Oare-am mințit?

Oare-am mințit din nou aseară?

Când întrebat am fost de unde vin,

Nu am putut defel răspunde iară,

Trădat am fost de...mirosul de la vin

 

M-am strecurat ușor spre dormitor,

Să scap de hainele cu miros de fum,

Și conștient că mă întorc la vorbitor,

Răspuns să-i dau, nu mâine și acum

 

Ne-am întâlnit și noi în oraș ca băieții,

Am încercat să explic pe ton redus,

Ea doar și-a ridicat în sus pomeții,

Și n-a crezut o iotă, din ceea ce i-am spus

 

Tot timpul, ne punem întrebări,

Unii la alții fără-a-primi răspunsuri,

Iar viața-i plina de multe provocări,

Și trebuie să faci, din când în cànd retușuri

 

Ce bine-ar fi să mergi doar înainte,

Să nu aluneci de pe calea dreaptă,

Și totdeauna să-ți aduci aminte,

Să urci pe scara vieții, făra-rata vreo treaptă!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Mai mult...

Că a fost în ziua de luni treisprezece.

Când aud că se plânge toată lumea,

Căci cutremurul a fost acum lunea.

Dar lumea îi proastă și nu gândește,

Că a fost în ziua de luni treisprezece.

 

Auzi să spui, că a fost cutremur ieri,

Că nu au fost morți chiar nicăieri.

Nici clădiri sau blocuri căzute,

Și nici morți sau pagube văzute.

 

Este o adevărată acum isterie,

Făcută de români ce au în cap prostie.

Fiindcă românii se feresc de moarte,

Dar nu știu că de ea nu pot să scape.

 

În Oltenia acum toată lumea zace,

Cutremurul ăla mic nu le dă pace.

Și toți să îi vezi cum dau de pomană,

C-au scăpat și nu îl mai iau în seamă.

 

Vor face babele plecăciuni în faţa popii,

Că au scăpat oltenii de la moarte cu toții.

Și acum pot să mai bârfească iar la poartă,

Așa cum o făceau babele de cutremur odată.

 

Așa că oameni buni nu mai fiți speriați,

Că de cutremur și moarte nu scăpați.

Când vă venii timpul ca să plecați,

De dracul cu toții veți atunci luați!

Mai mult...

CITATE

-Învinge frica, şi n-o lăsa să te doboare..
-Ura poate fi învinsă numai cu iubire..
-Întodeauna există şi o parte bună, printre cele rele..
-Nu exista nici-o forță mai mare în univers, decât dragostea!
-Omul care te trădează o singură data, te va trăda si a doua oară!

-"Suferința este un labirint plin de capcane".

-"Viața este un dar, și moartea e un câștig".

Mai mult...

Urcăm tot mai sus - unui politician

Urcăm tot mai sus.  Mușcând din mușchi, mușcând din piatră,

Din dale vechi de cazemată, mușcând din sticlă sfărâmată,

Scuipând pe lauri,  ca o haită,  statuia ta, decapitată,

O vrem in lama de lopată. Mușcând din trese, din onoruri,

Aureole si halouri. Litanii, predici, ce agită, un adevar

de dinamită. Urcăm mai sus, mușcând din oase,

Din putregaiuri și carcase, scârbiți de titluri și de rang,

Vrem să vedem cum se atârnă, caricaturile în ștreang.

Mușcând din cheaguri, din vocale, mușcând din paturi de spitale, 

Ce a fost a fost nu mai e scris, urcăm pe sângele proscris,

Al celui slab, celui ucis. Mușcând din popi, din catedrale,

Din lorzi și regi, dive fatale, mușcând din faldurile tale,

De clovn coclit, din mahalale. Urcăm mai sus, mușcând chibritul,

Napalmul, schijele, carbitul, vrem să -ți vedem în groază,  chipul,

Atâta -ți scriu, căci este timpul!

 

 Ari

Mai mult...