Oaste
Trec verile și au sa vină ierni o mie
Si eu tot stau sub sălcii obidoase,
Si simt că pân la vară au să mai fie;
Strigăte-n fulgere și ploi ce udă-n oase.
Peste pământ vin umbrele rapace,
Si eu caut în suvenir un anotimp;
În care n-ascultam vocile nopții,
Si urmele de pași ale lor mei sa prind.
Pacostea mea, are adăpost furtuna,
Ascunsă-n fulgere ce-astupa un război;
A cărui strigate chemă în zadar Fortuna.
Pe-un câmp de jertfe stinse, ce-alcătuie al meu stroi.
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 30 octombrie 2019
Vizualizări: 1883
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: doar marea/1
Poem: Muză
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia
Poem: Iluzia
Poem: Iarna de Stela Enache în spaniolă
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Liste
Poem: Impresii
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă