Eu cel ce n-o să mai fiu..
Cerul este acoperit total de nori
Pe câmpuri nu-i nici urmă de flori
Șoaptele din cap îmi dau fiori
Toate-mi zic "ar trebui să mori"
Toate mă blesteamă și m-acuză
Toate-mi fac viața tot mai confuză
Mă uit în jur, parcă totu-i pustiu
Sunt doar eu, cel ce n-o să mai fiu
Totu-n jurul meu se-nvăluie-n ceață
Văd ceva la câțiva pași în față
Este un sicriu acoperit de gheață
Pe el scrie "aici este a ta viață"
Mă străduiesc două ore să-l deschid
După regret dar nu pot să-l mai închid
Am murit sau am doar un vis lucid?
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Djl6m6dnn1r
Data postării: 18 iunie 2024
Vizualizări: 623
Poezii din aceiaşi categorie
Dar divin
Doamne știu că pentru mine,
O să faci un mare bine.
Știu că doar iubirea mea
Îți va-ntarii credința.
Duhul sfânt, Îngerul meu
Va găsi ce-mi doresc eu.
Totul las doamne la tine,
Să rezolvi cum se cuvine.
Darul care se cuvine,
Îl voi primi de la tine,
Ție eu îți mulțumesc,
Am primit tot ce doresc.
Îți sunt recunoscător,
Pentru toate in viitor.
Știu doamne că ești cu mine
Și te rog nu mă uita,
Doamne fie voia ta.
Pace
Pace! Cuvânt urmat de un ecou
Zâmbetul copilăriei se răsună
Imaginea de pe tablou
Când toți sunt împreună
Când vezi la Televizor,
Cum țările se împacă
Și copii sunt pe lume în vizor,
Ca fiind o piatră sacră
Când toți zâmbesc și dansează împreună
Cu pielea, albă, neagră sau chiar brună.
Tradițiile vechi, cu toții le serbează
Iată Pacea pe care pe cinste o urează
Spre-al casei pridvor…
Mă uit în oglindă și-adesea tresar,
Îmi văd ochii stinși ca un vechi felinar,
Și caut scânteie în ruguri și aștri,
S-aprindă din nou ai mei iriși albaștri.
Mă simt un Cioran exilat în mansardă,
Cu-n dor de Sibiu gata să-l ardă,
Cu vraful de cărți ce-mi doarme pe piept,
Clopotul turlei, îl doresc, și-l aștept.
Mă simt un Brâncuși la Paris evadat,
De țară și amici alungat și trădat,
Cu piatra în os și lemnul în sânge,
Dalta în mână mi se vaită și plânge.
Și vai, sunt bătrân, și adesea pierdut,
Sub bărbie vioara îmi doinește tăcut,
Pe Champs-Elysees cu pas românesc,
La fel ca Enescu lăcrimând pribegesc.
Și vatra-i aprinsă, oriunde-aș pleca,
Ea arde în mine, mă cheamă, mă vrea,
Căci sufletul meu, e nesfârșitul izvor,
Ce curge alene spre-al casei pridvor.
Școala a început
Iată școala a început
Vacanța încet s-a ascuns
Și a început ușor să apară
Dintr-un colț, o școală rară
4 ani avem de stat
De iubit și de cântat
Cu profesori și colegi
Să vedem pe cine aleg
Într-o bună zi de luni
Am trecut pe sub aluni
Și-am ajuns la iubita școală
Când ne revedem toți iarăși
Dar v-a veni însă o zi
Când noi toți nu v-om mai fi
Așa că zic să ne bucurăm
Atâta timp cât nu lucrăm
Psalmi - LXVIII - Slava în lucrurile mărunte
Tu, Doamne, nu Te-ai coborât în palat,
ci într-o iesle.
N-ai ales tron de aur,
ci lemn de brad și paie aspre.
Atunci am învățat că slava Ta
se ascunde în smerenie.
Am văzut lumină
în mâna care ridică un fir de praf,
nu doar în soarele ce stăpânește cerul.
Am găsit har
într-o cană de apă dată cu iubire,
nu doar în jertfe strigate de pe munți.
Sunt zile când nu pot face minuni,
dar pot zâmbi cu iertare.
Sunt clipe în care nu pot răsturna munții,
dar pot tăcea ca Tine,
în fața celor ce nu mă înțeleg.
Doamne,
învață-mă să Te văd în lucrurile simple,
să nu caut slava Ta în tunete,
ci în foșnetul inimii curate —
și fă-mă vrednic să port cerul
în gesturile firave.
De atâția ani...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-mi simt celula rumegând,
În gând...
Iar visu-mi este tot zburând,
În gheare sufletu-mi ținând,
Ca morții să îl dau sperând,
Curând...
Abisuri trec și mă-nspăimânt,
Pe aripi noaptea aducând,
Și văd tornade măturând,
Pământ...
Cobor lumini parcă plouând,
Iar foc se-ntinde vieți cerând,
Văd oamenii mereu săpând,
Mormânt...
Iar păsări nu mai văd zburând,
Aud doar îngerii cântând,
Și-n cântul lor m-aud în gând,
Urlând...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-adorm adesea prea curând,
Plângând...
Dar divin
Doamne știu că pentru mine,
O să faci un mare bine.
Știu că doar iubirea mea
Îți va-ntarii credința.
Duhul sfânt, Îngerul meu
Va găsi ce-mi doresc eu.
Totul las doamne la tine,
Să rezolvi cum se cuvine.
Darul care se cuvine,
Îl voi primi de la tine,
Ție eu îți mulțumesc,
Am primit tot ce doresc.
Îți sunt recunoscător,
Pentru toate in viitor.
Știu doamne că ești cu mine
Și te rog nu mă uita,
Doamne fie voia ta.
Pace
Pace! Cuvânt urmat de un ecou
Zâmbetul copilăriei se răsună
Imaginea de pe tablou
Când toți sunt împreună
Când vezi la Televizor,
Cum țările se împacă
Și copii sunt pe lume în vizor,
Ca fiind o piatră sacră
Când toți zâmbesc și dansează împreună
Cu pielea, albă, neagră sau chiar brună.
Tradițiile vechi, cu toții le serbează
Iată Pacea pe care pe cinste o urează
Spre-al casei pridvor…
Mă uit în oglindă și-adesea tresar,
Îmi văd ochii stinși ca un vechi felinar,
Și caut scânteie în ruguri și aștri,
S-aprindă din nou ai mei iriși albaștri.
Mă simt un Cioran exilat în mansardă,
Cu-n dor de Sibiu gata să-l ardă,
Cu vraful de cărți ce-mi doarme pe piept,
Clopotul turlei, îl doresc, și-l aștept.
Mă simt un Brâncuși la Paris evadat,
De țară și amici alungat și trădat,
Cu piatra în os și lemnul în sânge,
Dalta în mână mi se vaită și plânge.
Și vai, sunt bătrân, și adesea pierdut,
Sub bărbie vioara îmi doinește tăcut,
Pe Champs-Elysees cu pas românesc,
La fel ca Enescu lăcrimând pribegesc.
Și vatra-i aprinsă, oriunde-aș pleca,
Ea arde în mine, mă cheamă, mă vrea,
Căci sufletul meu, e nesfârșitul izvor,
Ce curge alene spre-al casei pridvor.
Școala a început
Iată școala a început
Vacanța încet s-a ascuns
Și a început ușor să apară
Dintr-un colț, o școală rară
4 ani avem de stat
De iubit și de cântat
Cu profesori și colegi
Să vedem pe cine aleg
Într-o bună zi de luni
Am trecut pe sub aluni
Și-am ajuns la iubita școală
Când ne revedem toți iarăși
Dar v-a veni însă o zi
Când noi toți nu v-om mai fi
Așa că zic să ne bucurăm
Atâta timp cât nu lucrăm
Psalmi - LXVIII - Slava în lucrurile mărunte
Tu, Doamne, nu Te-ai coborât în palat,
ci într-o iesle.
N-ai ales tron de aur,
ci lemn de brad și paie aspre.
Atunci am învățat că slava Ta
se ascunde în smerenie.
Am văzut lumină
în mâna care ridică un fir de praf,
nu doar în soarele ce stăpânește cerul.
Am găsit har
într-o cană de apă dată cu iubire,
nu doar în jertfe strigate de pe munți.
Sunt zile când nu pot face minuni,
dar pot zâmbi cu iertare.
Sunt clipe în care nu pot răsturna munții,
dar pot tăcea ca Tine,
în fața celor ce nu mă înțeleg.
Doamne,
învață-mă să Te văd în lucrurile simple,
să nu caut slava Ta în tunete,
ci în foșnetul inimii curate —
și fă-mă vrednic să port cerul
în gesturile firave.
De atâția ani...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-mi simt celula rumegând,
În gând...
Iar visu-mi este tot zburând,
În gheare sufletu-mi ținând,
Ca morții să îl dau sperând,
Curând...
Abisuri trec și mă-nspăimânt,
Pe aripi noaptea aducând,
Și văd tornade măturând,
Pământ...
Cobor lumini parcă plouând,
Iar foc se-ntinde vieți cerând,
Văd oamenii mereu săpând,
Mormânt...
Iar păsări nu mai văd zburând,
Aud doar îngerii cântând,
Și-n cântul lor m-aud în gând,
Urlând...
De atâția ani tot mă frământ,
Aici, singur pe pământ,
Și-adorm adesea prea curând,
Plângând...
Alte poezii ale autorului
Tablou neterminat..
Iubire crudă abis rece blestemat,
Tabloul tău este imposibil de pictat,
Pictorul din mine urlă zi de zi neîncetat
Ultimul său tablou rămâne neterminat....
Tot încearcă să picteze prin cuvinte
Vrea să expună tot ce inima îi simte
Dar mereu se pierde prin cuvinte
Este haos total la el în minte............
Poate la răsărit.
În miezul nopții
Sufletul îmi plânge
Chemarea morții
Încet și sigur din urmă m-ajunge
La fel ca hoții
Mi-ai luat tot și inima-mi plânge
Ți-ai înfipt colții
Sufletul din mine încet se scurge
Mi-am pierdut speranța
Încet mi-am distrus viața
Brusc se lasă ceața
Aștept să vină dimineața
Poate la răsărit îmi recapăt speranța...
Poate îmi reconstruiesc viața
Poate la răsărit totul o să fie bine
Poate la răsărit o să te-ntorci la mine
Sau poate răsăritul este doar un alt apus
Ș-am degeaba speranțe acolo unde nu-s
Poate că n-am dreptul să te privesc
Poate că n-am dreptul să te iubesc
Poate că n-am dreptul să trăiesc
Dar am toate drepturile să-nebunesc...
Furtuna...
A-nceput din nou furtuna blestemată,
Tot ce-a fost frumos se pierde-n ceață,
Peisaje de primăvară se îneacă-n gheață,
Nici sub pământ nu scap de viscolul de la suprafață..........
Este din ce în ce mai rece la mine-n suflet,
De pe chip mi s-a șters orice urmă de zâmbet,
E rece, e rece și simt că mor,
Mor încet de al tău apăsător dor,
Fără tine n-am speranță la viitor,
Fără tine sunt un simplu muritor.......
N-am cum să scap din această furtună,
Nu se oprește dacă nu suntem împreună,
Nu se oprește dacă nu mă iei de mână,
Nu se oprește dacă nu-mi șoptești la ureche noapte bună....
Dependență.....
Îmi plânge inima de durere,
Vrea să simtă a ta mângâiere,
Vrea să te simtă aproape de ea,
Este dependentă de tine, prințesa mea.........
Dependența de tine o pune la pământ,
Fără tine-și face loc încet în mormânt,
Vrea să-ți spună multe, dar nu scoate niciun cuvânt
Fără cuvinte îți va face încă un jurământ............
Iți va spune fără cuvinte tot ce vrei s-auzi
În caz că va ceda, te rog să n-o acuzi......
Va face tot posibilul să te țină aproape,
De durere va vărsa lacrimi în fiecare noapte,
Se va îneca în regrete și lacrimi nevinovate,
Va sta constant la un pas de moarte...........
Rămâne în impas, așteptând să te întorci la ea, nu va face nici un pas fără tine, rămâne blocată aici în trecut așteptând să te întorci la ea ca să-și continue drumul alături de tine🥺.......
Fără titlu
Încă te păstrez în amintiri,
Nu te încadrezi la fostele iubiri,
Pentru că încă te iubesc,
Pentru că încă te doresc.
Ți-am jurat c-am să te-aștept o viață
Pași mei către tine-s precum fuga pe gheață,
Mă risc la fiecare pas, risc să mă pierd ,
Dar n-am să renunț niciodată la cea ce cred.
Eu cred și sper să am dreptate,
Pentru tine renunț la propria-mi moarte
Pentru tine aș suferi o eternitate,
Numai să te am măcar o clipă aproape.
Îmi asum...
Asta-i altă seară-n care gândurile nu-mi dau pace,
Copilul din mine urlă de durere și se zbate,
Vreau să-l ajut dar nu pot, n-am ce-i face,
N-a fost pregătit pentru lumea asta crudă,
Urechile lui cuvinte de ură nu vor să mai audă
Inima lui de iubire începe să se ascundă,
A iubit, de asta ochii în fiecare seară i se udă.
Este vina mea pentru că nu l-am pregătit
Nu i-am spus că doare dacă iubești și nu ești iubit,
Acum caut o cale ca singur să fiu fericit.....
Defapt nu caut nimic, nu fac nimic, doar îl mint....
Cum aș putea să-i spun c-am ales să sufăr o viață,
Cum să-i spun că-mi place să-mi curgă lacrimi pe față,
Cum să-i explic faptul că pot să iubesc și fără să fiu iubit
Cum să-i spun că visele lui din cauza mea au murit....
El nu credea în iubire, dar eu am găsit iubirea adevărată
Ea este totul pentru mine, nu este doar o simplă fată,
Poate ea nu mă mai iubește, dar eu îi port iubire curată
Îl las să mă judece, dar n-am să schimb nimic
Poate greșesc, îmi asum, îmi place să mă complic,
În viață am să iubesc tot ce-mi este interzis
Am s-o iubesc doar pe cea căreia îi sunt promis.
Tablou neterminat..
Iubire crudă abis rece blestemat,
Tabloul tău este imposibil de pictat,
Pictorul din mine urlă zi de zi neîncetat
Ultimul său tablou rămâne neterminat....
Tot încearcă să picteze prin cuvinte
Vrea să expună tot ce inima îi simte
Dar mereu se pierde prin cuvinte
Este haos total la el în minte............
Poate la răsărit.
În miezul nopții
Sufletul îmi plânge
Chemarea morții
Încet și sigur din urmă m-ajunge
La fel ca hoții
Mi-ai luat tot și inima-mi plânge
Ți-ai înfipt colții
Sufletul din mine încet se scurge
Mi-am pierdut speranța
Încet mi-am distrus viața
Brusc se lasă ceața
Aștept să vină dimineața
Poate la răsărit îmi recapăt speranța...
Poate îmi reconstruiesc viața
Poate la răsărit totul o să fie bine
Poate la răsărit o să te-ntorci la mine
Sau poate răsăritul este doar un alt apus
Ș-am degeaba speranțe acolo unde nu-s
Poate că n-am dreptul să te privesc
Poate că n-am dreptul să te iubesc
Poate că n-am dreptul să trăiesc
Dar am toate drepturile să-nebunesc...
Furtuna...
A-nceput din nou furtuna blestemată,
Tot ce-a fost frumos se pierde-n ceață,
Peisaje de primăvară se îneacă-n gheață,
Nici sub pământ nu scap de viscolul de la suprafață..........
Este din ce în ce mai rece la mine-n suflet,
De pe chip mi s-a șters orice urmă de zâmbet,
E rece, e rece și simt că mor,
Mor încet de al tău apăsător dor,
Fără tine n-am speranță la viitor,
Fără tine sunt un simplu muritor.......
N-am cum să scap din această furtună,
Nu se oprește dacă nu suntem împreună,
Nu se oprește dacă nu mă iei de mână,
Nu se oprește dacă nu-mi șoptești la ureche noapte bună....
Dependență.....
Îmi plânge inima de durere,
Vrea să simtă a ta mângâiere,
Vrea să te simtă aproape de ea,
Este dependentă de tine, prințesa mea.........
Dependența de tine o pune la pământ,
Fără tine-și face loc încet în mormânt,
Vrea să-ți spună multe, dar nu scoate niciun cuvânt
Fără cuvinte îți va face încă un jurământ............
Iți va spune fără cuvinte tot ce vrei s-auzi
În caz că va ceda, te rog să n-o acuzi......
Va face tot posibilul să te țină aproape,
De durere va vărsa lacrimi în fiecare noapte,
Se va îneca în regrete și lacrimi nevinovate,
Va sta constant la un pas de moarte...........
Rămâne în impas, așteptând să te întorci la ea, nu va face nici un pas fără tine, rămâne blocată aici în trecut așteptând să te întorci la ea ca să-și continue drumul alături de tine🥺.......
Fără titlu
Încă te păstrez în amintiri,
Nu te încadrezi la fostele iubiri,
Pentru că încă te iubesc,
Pentru că încă te doresc.
Ți-am jurat c-am să te-aștept o viață
Pași mei către tine-s precum fuga pe gheață,
Mă risc la fiecare pas, risc să mă pierd ,
Dar n-am să renunț niciodată la cea ce cred.
Eu cred și sper să am dreptate,
Pentru tine renunț la propria-mi moarte
Pentru tine aș suferi o eternitate,
Numai să te am măcar o clipă aproape.
Îmi asum...
Asta-i altă seară-n care gândurile nu-mi dau pace,
Copilul din mine urlă de durere și se zbate,
Vreau să-l ajut dar nu pot, n-am ce-i face,
N-a fost pregătit pentru lumea asta crudă,
Urechile lui cuvinte de ură nu vor să mai audă
Inima lui de iubire începe să se ascundă,
A iubit, de asta ochii în fiecare seară i se udă.
Este vina mea pentru că nu l-am pregătit
Nu i-am spus că doare dacă iubești și nu ești iubit,
Acum caut o cale ca singur să fiu fericit.....
Defapt nu caut nimic, nu fac nimic, doar îl mint....
Cum aș putea să-i spun c-am ales să sufăr o viață,
Cum să-i spun că-mi place să-mi curgă lacrimi pe față,
Cum să-i explic faptul că pot să iubesc și fără să fiu iubit
Cum să-i spun că visele lui din cauza mea au murit....
El nu credea în iubire, dar eu am găsit iubirea adevărată
Ea este totul pentru mine, nu este doar o simplă fată,
Poate ea nu mă mai iubește, dar eu îi port iubire curată
Îl las să mă judece, dar n-am să schimb nimic
Poate greșesc, îmi asum, îmi place să mă complic,
În viață am să iubesc tot ce-mi este interzis
Am s-o iubesc doar pe cea căreia îi sunt promis.